Din aceeasi categorie
|
Fruska Gora -Serbia 411 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Padurile de la Biogradska Gora, Muntenegru 554 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Litchfield 138 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ilha Formosa - Insula frumoasa 259 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
PARCUL NATIONAL KENTING -Taiwan 709 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Chagres-Panama 242 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Triglav-Slovacia 526 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
PARCUL NATIONAL ALISHAN Taiwan 587 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Retezat 1.461 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Carara-Costa Rica 302 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Parcul National Fruska Gora
| Adaugat de Cozana | 25.10.2019 |  Adauga
la favorite |
351 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSarbii i-au spus dintotdeauna Fruska Gora de la cuvantul „fruski" cu care stramosii lor i-au denumit pe francii care in Evul Mediu timpuriu faceau campanii militare in zona. Maghiarii l-au numit Almus-hegy sau Arpataro, germanii Frankenweld, iar in documentele vremii acest tinut de basm era trecut in latina sub numele de Alma Mons.
Teritoriul a fost locuit inca din Neolitic, iar inainte de cuceririle romane, aici stapaneau celtii si ilirii. In anul 31 dupa Hristos, romanii au cucerit zona si au inclus-o in provincia Pannonia. In Evul Mediu pe aici s-au peregrinat quazii, hunii, gepizii, avarii, bulgarii, pecenegii, ungurii si slavii. In secolul 11, cand crestinismul era deja divizat intre catolicism si ortodoxie, ambele comunitati aveau propriile biserici aici. Ulterior, in muntii care marginesc campiile din Fruska Gora, cnejii sarbi au ridicat un spectaculos complex monahal.
In decursul timpului aceste frumoase locuri au fost detinute de huni, ostrogoti, gepizi, lombarzi, bizantini, bulgari, croati, unguri, otomani, habsburgi, austro-ungari, statul slovenilor, sarbilor si croatilor, regatul yugoslav, Yugoslavia lui Tito, iar in prezent este inclus in granitele Republicii Serbia. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, zona a fost ocupata de Puterile Axei, iar Fruska Gora a devenit un centru important al rezistentei locale organizata de celebrele grupari de partizani sarbi.
Zona Fruska Gora a fost declarata Parc National inca din anul 1960 cu scopul de a oferi protectie speciilro de plante si animale de aici precum si a conserva monumentele religioase si culturale, alaturi de protejarea resurselor naturale si a frumusetii locurilor. Suprafata de protectie integrala cuprnde 25.525 de hectare.
Practic, Fruska Gora este o mica si ingusta formatiune muntoasa, izolata in necuprinsul Campiei Pannoniei, strabatuta de rauri de la nord la sud. Pozitionarea sa unica, istoria geologica si conditiile microclimatice pe care le ofera dezvoltarii vietii, o fac deosebit de importanta nu doar pentru turism, ci si pentru cercetarile stiintifice. Datorita depozitelor unice si deosebit de bogate de fosile vegetale si animale, Fruska Gora este numita deseori de geologi si paleontologi „o fereastra deschisa in trecutul planetei".
De fapt, principala caracteristica a zonei este reprezentata de prezenta a numeroase specii rare si chiar periclitate de plante si de animale. Vaile din Fruska Gora sunt acoperite de pasuni fertile, si campuri salbatice, numeroase terenuri cultivate cu vita de vie, iar de la altitudinea de peste 300 de metri se intalnesc paduri batrane de foioase.
In rezervatie se afla si un numar de 35 manastiri ortodoxe celebre pe plan mondial pentru frumusetea lor, arhitectura specifica zonei, frescele fabuloase, bibiliotecile care adapostesc numeorase carti rare si documente istorice, si comorile de arta religioasa.
In rezervatie cresc peste 1.500 specii de plante, unele dintre ele caracteristice mai degraba celor mai inalti munti ai Serbiei decat zonei Fruska Gora.
Intre acvile si manastiri
Din punct de vedere al vegetatiei, Fruska Gora reprezinta o zona impadurita natural, cu tipuri variate de paduri din punct de vedere climatogen. Padurile acopera circa 90% din intreaga suprafata a Parcului National, si prezinta o mare diversitate biologica.
Fauna de aici este si ea deosebit de varianta, dar populatiile unor anumite specii s-au redus drastic in ultima suta de ani.
Exista inca un numar mare de cerbi, mistreti, vulpi si alte specii valoroase de vanat. Aici s-au identificat un numar de 110 specii de pasari, intre care se disting acvila de camp, acvila pitica, ciocanitoarea neagra, barza neagra, corbul si multe specii de passeriforme precum cinteze, pitigoi, silvii, etc. Intre mamifere se mai intalnesc pisici salbatice, bursuci, parsi, veverite, sacali,nevastuici, jderi si unele specii rare de lilieci.
De un regim special de protectie se bucura acvilele de camp, specii periclitate la nivel mondial. Aici, ornitologii sarbi au identificat 4 perechi care cuibaresc in rezervatie, alte zece perechi fiind descoprite in intreaga provincie a Voivodinei in care este inclus Parcul National Fruska Gora. Turistul sosit aici, se poate bucura nu numai de maretia naturii intacte, dar si de bogatiile spirituale si culturale intalnite aproape la tot pasul.
Lavra marilor manastiri din Fruska Gora consta dintr-un grup unic de 35 de lacasuri de cult ridicate aici intre secolele 15-18. Un numar de 15 dintre acestea au reusit sa supravietuiasca aproape intacte vitregiilor vremurilor, fiind incluse in programele de protectie ale UNESCO.
Manastirile de aici sunt adevarate simboluri vii ale rezistentei nationale a sarbilor impotriva Imperiului Otoman. Tot ele sunt depozite vii ale unor relicve, icoane si arhitecturi monumentale fara egal. Manastirile Krusedoi, Petkovica, Rakovac, Velika Remeta Dvisa, Novo Hopovo, Jazak, Mala Remeta, Grgeteg, Beocin, Privina Glava, Sisatovac, Kuvezedin si Vrdinik-Ravanika nu doar ca sunt familiare oricarui sarb, dar au ajuns renumite si in randul cerdinciosilor ortodocsi din alte tari, inclusiv din Romania.
Conform legendelor locului, manastirile de aici au o vechime mult mia mare, inca din secolul 12, fiind pe atunci niste schituri din lemn pe locul carora s-au ridicat cladirile care pot fi admirate si astazi. Tot complexul monahal din Fruska Gora este situat intr-o zona lunga de 50 kilometri si lata de 10 kilometri. De cand au fost ridicate pana in prezent, aceste manastiri au sustinut viata spirituala si politica a poporului sarb. Locasurile au fost ridicate in perioade istorice dificile, caracterizate de razboaie si invazii. Ele au decenit centre de cult ale dinastiei Brankovici, ultima dinastie de despoti sarbi.
Manastirile subzista astazi din donatiile credinciosilor sarbi, iar in prezent se executa lucrari de sustinere si restaurare la unele dintre ele. Turistii care ajung aici pot vedea cum manastirile Sisatovac, Novo Hopovo, Vrdnik-Ravanica, Beocin, Privina Glava si Jazak, poarta inca urmele exploziilor provocate de bombardamentele NATO asupra Serbiei.
Pentru o mai buna cunoastere a regiunii, a traditiilor, culturii si spiritualitatii de aici, autoritatile au amenajat exemplar un centru de informatii pentru turisti, centru situat in apropiere de Iriski Venac, una dintre cele mai frumoase sectiuni ale parcului, chiar langa monumentul consacrat eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial. Centrul ofera toate informatiile necesare, precum si serviciu permanent de ghizi.
Teritoriul a fost locuit inca din Neolitic, iar inainte de cuceririle romane, aici stapaneau celtii si ilirii. In anul 31 dupa Hristos, romanii au cucerit zona si au inclus-o in provincia Pannonia. In Evul Mediu pe aici s-au peregrinat quazii, hunii, gepizii, avarii, bulgarii, pecenegii, ungurii si slavii. In secolul 11, cand crestinismul era deja divizat intre catolicism si ortodoxie, ambele comunitati aveau propriile biserici aici. Ulterior, in muntii care marginesc campiile din Fruska Gora, cnejii sarbi au ridicat un spectaculos complex monahal.
In decursul timpului aceste frumoase locuri au fost detinute de huni, ostrogoti, gepizi, lombarzi, bizantini, bulgari, croati, unguri, otomani, habsburgi, austro-ungari, statul slovenilor, sarbilor si croatilor, regatul yugoslav, Yugoslavia lui Tito, iar in prezent este inclus in granitele Republicii Serbia. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, zona a fost ocupata de Puterile Axei, iar Fruska Gora a devenit un centru important al rezistentei locale organizata de celebrele grupari de partizani sarbi.
Zona Fruska Gora a fost declarata Parc National inca din anul 1960 cu scopul de a oferi protectie speciilro de plante si animale de aici precum si a conserva monumentele religioase si culturale, alaturi de protejarea resurselor naturale si a frumusetii locurilor. Suprafata de protectie integrala cuprnde 25.525 de hectare.
Practic, Fruska Gora este o mica si ingusta formatiune muntoasa, izolata in necuprinsul Campiei Pannoniei, strabatuta de rauri de la nord la sud. Pozitionarea sa unica, istoria geologica si conditiile microclimatice pe care le ofera dezvoltarii vietii, o fac deosebit de importanta nu doar pentru turism, ci si pentru cercetarile stiintifice. Datorita depozitelor unice si deosebit de bogate de fosile vegetale si animale, Fruska Gora este numita deseori de geologi si paleontologi „o fereastra deschisa in trecutul planetei".
De fapt, principala caracteristica a zonei este reprezentata de prezenta a numeroase specii rare si chiar periclitate de plante si de animale. Vaile din Fruska Gora sunt acoperite de pasuni fertile, si campuri salbatice, numeroase terenuri cultivate cu vita de vie, iar de la altitudinea de peste 300 de metri se intalnesc paduri batrane de foioase.
In rezervatie se afla si un numar de 35 manastiri ortodoxe celebre pe plan mondial pentru frumusetea lor, arhitectura specifica zonei, frescele fabuloase, bibiliotecile care adapostesc numeorase carti rare si documente istorice, si comorile de arta religioasa.
In rezervatie cresc peste 1.500 specii de plante, unele dintre ele caracteristice mai degraba celor mai inalti munti ai Serbiei decat zonei Fruska Gora.
Intre acvile si manastiri
Din punct de vedere al vegetatiei, Fruska Gora reprezinta o zona impadurita natural, cu tipuri variate de paduri din punct de vedere climatogen. Padurile acopera circa 90% din intreaga suprafata a Parcului National, si prezinta o mare diversitate biologica.
Fauna de aici este si ea deosebit de varianta, dar populatiile unor anumite specii s-au redus drastic in ultima suta de ani.
Exista inca un numar mare de cerbi, mistreti, vulpi si alte specii valoroase de vanat. Aici s-au identificat un numar de 110 specii de pasari, intre care se disting acvila de camp, acvila pitica, ciocanitoarea neagra, barza neagra, corbul si multe specii de passeriforme precum cinteze, pitigoi, silvii, etc. Intre mamifere se mai intalnesc pisici salbatice, bursuci, parsi, veverite, sacali,nevastuici, jderi si unele specii rare de lilieci.
De un regim special de protectie se bucura acvilele de camp, specii periclitate la nivel mondial. Aici, ornitologii sarbi au identificat 4 perechi care cuibaresc in rezervatie, alte zece perechi fiind descoprite in intreaga provincie a Voivodinei in care este inclus Parcul National Fruska Gora. Turistul sosit aici, se poate bucura nu numai de maretia naturii intacte, dar si de bogatiile spirituale si culturale intalnite aproape la tot pasul.
Lavra marilor manastiri din Fruska Gora consta dintr-un grup unic de 35 de lacasuri de cult ridicate aici intre secolele 15-18. Un numar de 15 dintre acestea au reusit sa supravietuiasca aproape intacte vitregiilor vremurilor, fiind incluse in programele de protectie ale UNESCO.
Manastirile de aici sunt adevarate simboluri vii ale rezistentei nationale a sarbilor impotriva Imperiului Otoman. Tot ele sunt depozite vii ale unor relicve, icoane si arhitecturi monumentale fara egal. Manastirile Krusedoi, Petkovica, Rakovac, Velika Remeta Dvisa, Novo Hopovo, Jazak, Mala Remeta, Grgeteg, Beocin, Privina Glava, Sisatovac, Kuvezedin si Vrdinik-Ravanika nu doar ca sunt familiare oricarui sarb, dar au ajuns renumite si in randul cerdinciosilor ortodocsi din alte tari, inclusiv din Romania.
Conform legendelor locului, manastirile de aici au o vechime mult mia mare, inca din secolul 12, fiind pe atunci niste schituri din lemn pe locul carora s-au ridicat cladirile care pot fi admirate si astazi. Tot complexul monahal din Fruska Gora este situat intr-o zona lunga de 50 kilometri si lata de 10 kilometri. De cand au fost ridicate pana in prezent, aceste manastiri au sustinut viata spirituala si politica a poporului sarb. Locasurile au fost ridicate in perioade istorice dificile, caracterizate de razboaie si invazii. Ele au decenit centre de cult ale dinastiei Brankovici, ultima dinastie de despoti sarbi.
Manastirile subzista astazi din donatiile credinciosilor sarbi, iar in prezent se executa lucrari de sustinere si restaurare la unele dintre ele. Turistii care ajung aici pot vedea cum manastirile Sisatovac, Novo Hopovo, Vrdnik-Ravanica, Beocin, Privina Glava si Jazak, poarta inca urmele exploziilor provocate de bombardamentele NATO asupra Serbiei.
Pentru o mai buna cunoastere a regiunii, a traditiilor, culturii si spiritualitatii de aici, autoritatile au amenajat exemplar un centru de informatii pentru turisti, centru situat in apropiere de Iriski Venac, una dintre cele mai frumoase sectiuni ale parcului, chiar langa monumentul consacrat eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial. Centrul ofera toate informatiile necesare, precum si serviciu permanent de ghizi.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.