Se zvoneste cum ca Bigar, rasfatata publicului si a boredpanda.com, ar fi mic copil pe langa Cascada Beusnita, dar se mai spune ca, pentru a o vedea in toata splendoarea, intelept ar fi sa iei drumul spre Cheile Nerei undeva la sfarsitul primaverii, inceputul verii, cand ploile dau navala, iar apa inspumata se napusteste intr-un volum covarsitor peste treptele brodate cu muschi.
E un spectacol si e prea probabil ca alti multi calatori sa vina in acelasi timp, la fel ca tine, insetati de a-i oferi privirii frumusete. Interesant este faptul ca, in fiecare an, cascada mai creste cate putin; calcarul ce vine odata cu apele din varf de munte se depune incetul cu incetul, se transforma intr-o noua fata de roca si primeste pe suprafata-i noi organisme de muschi.
Totusi, in drumul tau catre locul cu pricina, nu te napusti asupra destinatiei fara sa te uiti in stanga si-n dreapta, pentru ca, pana sa ajungi la Beusnita, lacul Ochiul Beiului isi asteapta si el randul. Acea oglinda de verde si albastru nascuta in mijlocul padurii din lacrimile unui fost conducator otoman (asta vrea sa spuna „bei") isi asteapta randul, iar de-o ocolesti, nu stim daca ti-ai ierta-o vreodata.