Boala metabolica osoasa este intalnita adesea la iguane, insa poate afecta si broastele testoase si soparlele. Serpii cad rareori prada acestei afectiuni datorita alimentatiei lor care le furnizeaza cantitati generoase de calciu (din oasele animalelor pe care le consuma).
Cauzele bolii metabolice osoase la reptile
Boala metabolica osoasa poate fi determinata de o varietate de factori ori o combinatie de mai multi factori, cei mai multi dintre acestia fiind corelati unei ingrijiri neadecvate a animalului de companie.
In linii mari, aceasta boala reprezinta o deficienta majora de calciu, putand fi declansata si de expunerea insuficienta la soare si de cea la temperaturi nepotrivite nevoilor reptilei.
Printre altele, boala metabolica osoasa rezulta in urma unui dezechilibru calciu-fosfor. In mod normal, raportul dintre calciu si fosfor ar trebui sa fie de 2 la 1, dezechilibrele instalandu-se atunci cand cantitatea de fosfor devine prea mare. O situatie de acest tip determina extragerea calciului din oase si, astfel, fragilitatea oaselor.
Trebuie spus si faptul ca vitamina D3 joaca, la randul sau, un rol important in metabolismul calciului. De multe ori, reptilele nu beneficiaza de un aport optim de vitamina D3 din alimentatie, astfel ca expunerea la razele ultraviolete devine foarte importanta. Cand organismul lor nu are parte de o cantitate suficienta de vitamina D3, calciul nu este absorbit in mod optim.
Alte cauze ale BMO sunt bolile hepatice si cele renale care impiedica transformarea vitaminei D in forma sa activa, dar si bolile intestinului subtire si bolile tiroidiene.
Simptomele bolii metabolice osoase la reptile
Simptomele BMO variaza in functie de severitatea afectiunii si includ:
- deformari si umflaturi la nivelul picioarelor;
- curbarea coloanei vertebrale si prezenta unor protuberante de-a lungul acesteia;
- umflarea maxilarului, care devine, de asemenea, moale;
- deformarea maxilarului inferior;
- tremor;
- anorexie;
- constipatie;
- apatie;
- fracturi;
- paralizie partiala.
Tratamentul bolii metabolice osoase la reptile
Tratamentul BMO difera in functie de cat de avansata este boala in momentul diagnosticarii. Atunci cand este depistata la timp, de cele mai multe ori poate fi vindecata.
Printre altele, medicul veterinar va ingriji eventualele fracturi, va prescrie suplimente de calciu si va recomanda expunerea la raze ultraviolete. Totodata, fizioterapia ar putea fi necesara in vederea recuperarii totale.
Cu toate acestea, deformarile oaselor - precum cele suferite la nivelul maxilarului si al coloanei vertebrale - pot fi ireversibile.