Rockefeller este de aproape 150 de ani unul dintre numele cele mai vehiculate in mediul de afaceri, la fel ca si Ford sau Morgan.
Cel care a impus definitiv acest nume pe scena economica a fost John Davison Rockefeller, fondatorul unor adevarate imperii financiare si, conform unui clasament al revistei Forbes (Most Wealthy Historical Figures 2008), cel mai bogat om din toate timpurile, cu o avere estimata conform standardelor din zilele noastre la peste 300 miliarde dolari, de cinci ori mai mare decat cea a lui Warren Buffett.
J. D. Rockefeller, autorul celebrei maxime "pot sa va dau socoteala pentru fiecare ban, dar nu ma intrebati cum am facut primul milion", a trait intre anii 1839 si 1937, a revolutionat industria americana a petrolului si este prototipul magnatului asa cum e inteles astazi acest concept.
S-a nascut pe 8 iulie 1839, intr-o familie absolut obisnuita, fiind al doilea dintre cei sase copii ai sotilor William Avery Rockefeller si Eliza Davison. Tatal sau l-a inspirat doar intr-o mica masura: se ocupa cu afaceri marunte, in special comert ambulant sau orice i-ar fi permis sa evite munca fizica. Lipsea de acasa perioade lungi iar sotia sa era cea care trebuia sa aiba grija de familie.
J.D. Rockefeller a obtinut prima slujba la varsta de 16 ani, un post de asistent-contabil la firma Hewitt & Tuttle pentru care era platit cu 50 de dolari. Este perioada cand a promis ca, atunci cand va iesi la pensie, va dona o zecime din averea sa in scopuri caritabile.
La 20 de ani, Rockefeller a infiintat impreuna cu Maurice B. Clark prima sa firma, o rafinarie petroliera. In urmatorii ani, cei doi au prins radacini puternice in aceasta industrie, astfel incat in scurt timp s-au impus ca principala rafinarie.
In 1870, John, impreuna cu fratele sau, William Rockefeller si cu Samuel Andrews, Henry M. Flager si Stephen V. Harkness, pun bazele companiei Standard Oil, care a devenit, nu peste mult timp, cea mai profitabila companie din lume, Rockefeller avand functia de presedinte.
Rockefeller si-a investit intreaga avere in Standard Oil si cu profiturile obtinute din rafinare a pus la punct, probabil, primul departament corporatist de cercetare si dezvoltare. Astfel a putut obtine profit suplimentar din reziduurile generate prin procesul rafinarii, prin crearea de combustibil diesel, lubrifianti industriali, uleiuri, vopseluri, ulei de par si alte produse folosite intensiv.
�
Treptat, Standard Oil aproape a instaurat monopolul pe productia de petrol din SUA, detinand, in cea mai buna perioada a sa, 90% din piata de profil. O parte insemnata a profiturilor erau directionate spre cumpararea companiilor rivale, iar cand una dintre acestea refuza sa devina proprietate Standard Oil, se intervenea cu "tehnici" specifice de persuasiune Rockefeller.
Uneori, tehnica era simpla dar eficienta: cumpararea intregii cantitati de petrol existenta pe piata si generarea unei crize care naruia micile companii. Alteori, tehnica consta in limitarea trenurilor de transport al petrolului folosindu-se de bunele relatii cu proprietarii liniilor de cale ferata. O a treia tehnica era achizitionarea tuturor echipamentelor de rafinare sau a pieselor de schimb astfel incat firmele vizate sa nu mai poata rafina.
Cel mai adesea insa, mai ales dupa ce practicile sale au facut inconjurul industriei de rafinare, companiile mici acceptau fara prea multe discutii oferta magnatului.
Monopolul creat de Rockefeller a intrat, intr-un final, in atentia statului. In 1892, guvernul SUA a pus in aplicare o lege anti-trust, care insa nu l-a afectat intr-o masura insemnata pe detinatorul gigantului imperiu financiar. El si-a transformat colosul intr-un holding care functiona asemenea unui trust fara a intra in definitia legala a termenului. Abia in 1911 Guvernul a ajustat legea, determinand spargerea Standard Oil in 32 de companii mai mici.
La varsta de 74 de ani, averea sa se ridica la aproape 320 de miliarde de dolari (valoarea pe care ar fi avut-o in zilele noastre). Chiar daca a fost criticat de multe ori pentru felul feroce in care isi conducea afacerile, Rockefeller si-a tinut promisiunea facuta la inceputul carierei, de a dona 10% din averea sa. In momentul in care s-a retras din activitate, donase circa jumatate din averea sa pentru diverse cauze umanitare.