Este produsul incrucisarii dintre mur (Rubus fruticosus) si zmeur (Rubus idaeus), un hibrid patentat in anul 1979 la Scottish Horticultural Research Institute si numit astfel dupa raul Tay, aflat in Scotia.
Desi are o istorie scurta, zmeura Tayberry a devenit intre timp suficient de populara incat sa ajunga si pe la noi. Nu se gaseste inca in multe gradini, dar varietatea aceasta incepe treptat sa atraga atentia datorita fructelor sale foarte gustoase, mai mari si mai lungi decat ale zmeurei.
Zmeura Tayberry are fructul de forma conica si prinde o culoare rosie-visinie atunci cand este copt, mai aproape de zmeura. De la mura a mostenit forma lunga, de 2-3 cm si faptul ca miezul ramane in fruct, atunci cand sunt culese.
Dar, spre deosebire de ambele sale mame, zmeura Tayberry se coace mult mai repede, cu cateva saptamani inaintea zmeurei, care la randul sau se coace inaintea murelor. La fel ca ele, zmeura Tayberry este bogata in fibre si antioxidanti si este ideala pentru gemuri, placinte si prajituri, siropuri sau chiar bauturi alcoolice. Drajoni zmeur Tayberry contin caroten, vitamina A si C, luteina, fier, fosfor, mangan, potasiu, calciu si magneziu, toate ideale pentru organismul uman.
De remarcat la soiul de zmeur Tayberry este ca se preteaza foarte bine la infiintarea unei culturi organice deoarece se poate spune ca nu are daunatori si da randament bun pe aproape orice sol.