Trecusera deja ani buni de la incheierea Primului Razboi Mondial, iar soldatii se intorsesera de mult acasa si se chinuiau sa traiasca de pe o zi pe alta. Veterani australieni si englezi, cu totii primisera de la guvern pamanturi in vestul Australiei, loturi pe care sa le lucreze si pe care sa-si intemeieze gaspodarii.
Dar era anul 1932, iar economia Australiei se lupta acum cu Marea Criza. Pretul graului de prabusise si fermierii abia reuseau sa supravietuiasca. Apoi, a venit invazia pasarilor emu.
In fiecare an, aceste pasari de mari dimensiuni migrau pe o directie care le purta peste campurile fermierilor.
Pasarile erau o forta considerabila – mancau recoltele, devastau terenurile arabile si distrugeau gardurile (astfel ca si iepurii de camp intrau pe terenuri, devorand ce mai ramanea din culturile agricole). Trebuia facut ceva!
Fermierii au trimis o delegatie de fosti soldati care sa ceara Ministerului Apararii mitraliere, ca sa ucida pasarile. Ministrul a fost de acord si a trimis un grup de soldati, spunand ca pasarile vor fi „niste tinte de antrenament foarte bune."
AcasaIstorie Ascunsa
Razboiul emu: Conflictul ridicol in care pasarile au invins oamenii Istorie ascunsa Niciun comentariu
Trecusera deja ani buni de la incheierea Primului Razboi Mondial, iar soldatii se intorsesera de mult acasa si se chinuiau sa traiasca de pe o zi pe alta. Veterani australieni si englezi, cu totii primisera de la guvern pamanturi in vestul Australiei, loturi pe care sa le lucreze si pe care sa-si intemeieze gaspodarii.
Dar era anul 1932, iar economia Australiei se lupta acum cu Marea Criza. Pretul graului de prabusise si fermierii abia reuseau sa supravietuiasca. Apoi, a venit invazia pasarilor emu.
In fiecare an, aceste pasari de mari dimensiuni migrau pe o directie care le purta peste campurile fermierilor.
Un barbat tine in maini o pasare emu ucisa de soldati. Foto: Wikimedia
Pasarile erau o forta considerabila – mancau recoltele, devastau terenurile arabile si distrugeau gardurile (astfel ca si iepurii de camp intrau pe terenuri, devorand ce mai ramanea din culturile agricole). Trebuia facut ceva!
Fermierii au trimis o delegatie de fosti soldati care sa ceara Ministerului Apararii mitraliere, ca sa ucida pasarile. Ministrul a fost de acord si a trimis un grup de soldati, spunand ca pasarile vor fi „niste tinte de antrenament foarte bune."
„Razboiul" trebuia sa inceapa in octombrie 1932, sub comanda maiorului G. P. W. Meredith de la un regiment de artilerie. Meredith era insotit de doi soldati, doua mitraliere Lewis si 10.000 de cartuse.
Timp de o luna, au fost intarziati din cauza unor ploi grele, care au rasfirat pasarile. Prima intalnire a fost cu un grup de vreo 50 de emu, pe care fermierii au incercat sa le prinda in ambuscada.
Planul nu a reusit – pasarile emu s-au impartit in grupuri mici si au fugit de mitraliere, iesind repede din raza acestora si suferind doar cateva pierderi. Pe 4 noiembrie 1932, soldatii pregateau o ambuscada langa un baraj local, asteptand sosirea a peste 1.000 de pasari emu.
Deschizand focul dupa ce pasarile s-au apropiat, au ucis 12, dupa care mitraliera s-a blocat. Frustrat de lipsa de succes, Meredith a schimbat tactica. S-a mutat in sud, unde se parea ca pasarile erau mai blande.
AcasaIstorie Ascunsa
Razboiul emu: Conflictul ridicol in care pasarile au invins oamenii Istorie ascunsa Niciun comentariu
Trecusera deja ani buni de la incheierea Primului Razboi Mondial, iar soldatii se intorsesera de mult acasa si se chinuiau sa traiasca de pe o zi pe alta. Veterani australieni si englezi, cu totii primisera de la guvern pamanturi in vestul Australiei, loturi pe care sa le lucreze si pe care sa-si intemeieze gaspodarii.
Dar era anul 1932, iar economia Australiei se lupta acum cu Marea Criza. Pretul graului de prabusise si fermierii abia reuseau sa supravietuiasca. Apoi, a venit invazia pasarilor emu.
In fiecare an, aceste pasari de mari dimensiuni migrau pe o directie care le purta peste campurile fermierilor.
Un barbat tine in maini o pasare emu ucisa de soldati. Foto: Wikimedia
Pasarile erau o forta considerabila – mancau recoltele, devastau terenurile arabile si distrugeau gardurile (astfel ca si iepurii de camp intrau pe terenuri, devorand ce mai ramanea din culturile agricole). Trebuia facut ceva!
Fermierii au trimis o delegatie de fosti soldati care sa ceara Ministerului Apararii mitraliere, ca sa ucida pasarile. Ministrul a fost de acord si a trimis un grup de soldati, spunand ca pasarile vor fi „niste tinte de antrenament foarte bune."
„Razboiul" trebuia sa inceapa in octombrie 1932, sub comanda maiorului G. P. W. Meredith de la un regiment de artilerie. Meredith era insotit de doi soldati, doua mitraliere Lewis si 10.000 de cartuse.
Timp de o luna, au fost intarziati din cauza unor ploi grele, care au rasfirat pasarile. Prima intalnire a fost cu un grup de vreo 50 de emu, pe care fermierii au incercat sa le prinda in ambuscada.
O pasare emu adulta poate alerga cu 50 de kilometri pe ora
Planul nu a reusit – pasarile emu s-au impartit in grupuri mici si au fugit de mitraliere, iesind repede din raza acestora si suferind doar cateva pierderi. Pe 4 noiembrie 1932, soldatii pregateau o ambuscada langa un baraj local, asteptand sosirea a peste 1.000 de pasari emu.
Deschizand focul dupa ce pasarile s-au apropiat, au ucis 12, dupa care mitraliera s-a blocat. Frustrat de lipsa de succes, Meredith a schimbat tactica. S-a mutat in sud, unde se parea ca pasarile erau mai blande.
Dar eforturile au fost in van, deoarece pasarile pareau a fi adoptat tactici de gherila. Observatorii armatei au notat ca „fiecare stol pare sa aiba propriul lider acum – o pasare mare, cu penajul negru, inalta de 1.80 metri, care sta de paza in timp ce camarazii ei isi continua opera de distrugere."
Maiorul a urcat mitralierele in camion si a incercat sa ajunga din urma pasarile. O pasare emu adulta poate alerga cu 50 de kilometri pe ora cu o agilitate surprinzatoare, iar camionul nu a putut tine pasul. Armata s-a retras si s-a intors peste cateva zile, cu un alt plan.
Dupa conflict, maiorul Meredith a comparat pasarile emu cu razboinicii Zulu, din Africa, mentionand agilitatea formidabila a pasarilor, chiar si atunci cand erau grav ranite.
„Daca am avea o divizie de astfel de pasari inarmate, ar putea infrunta orice armata din lume… Pot infrunta mitralierele cu invulnerabilitatea tancurilor. Sunt ca razboinicii Zulu, pe care nici macar gloantele dum-dum (care explodeaza) nu ii pot opri", avea sa comenteze Meredith pentru ziarul local Sunday Herald.
AcasaIstorie Ascunsa
Razboiul emu: Conflictul ridicol in care pasarile au invins oamenii Istorie ascunsa Niciun comentariu
Trecusera deja ani buni de la incheierea Primului Razboi Mondial, iar soldatii se intorsesera de mult acasa si se chinuiau sa traiasca de pe o zi pe alta. Veterani australieni si englezi, cu totii primisera de la guvern pamanturi in vestul Australiei, loturi pe care sa le lucreze si pe care sa-si intemeieze gaspodarii.
Dar era anul 1932, iar economia Australiei se lupta acum cu Marea Criza. Pretul graului de prabusise si fermierii abia reuseau sa supravietuiasca. Apoi, a venit invazia pasarilor emu.
In fiecare an, aceste pasari de mari dimensiuni migrau pe o directie care le purta peste campurile fermierilor.
Un barbat tine in maini o pasare emu ucisa de soldati. Foto: Wikimedia
Pasarile erau o forta considerabila – mancau recoltele, devastau terenurile arabile si distrugeau gardurile (astfel ca si iepurii de camp intrau pe terenuri, devorand ce mai ramanea din culturile agricole). Trebuia facut ceva!
Fermierii au trimis o delegatie de fosti soldati care sa ceara Ministerului Apararii mitraliere, ca sa ucida pasarile. Ministrul a fost de acord si a trimis un grup de soldati, spunand ca pasarile vor fi „niste tinte de antrenament foarte bune."
„Razboiul" trebuia sa inceapa in octombrie 1932, sub comanda maiorului G. P. W. Meredith de la un regiment de artilerie. Meredith era insotit de doi soldati, doua mitraliere Lewis si 10.000 de cartuse.
Timp de o luna, au fost intarziati din cauza unor ploi grele, care au rasfirat pasarile. Prima intalnire a fost cu un grup de vreo 50 de emu, pe care fermierii au incercat sa le prinda in ambuscada.
O pasare emu adulta poate alerga cu 50 de kilometri pe ora
Planul nu a reusit – pasarile emu s-au impartit in grupuri mici si au fugit de mitraliere, iesind repede din raza acestora si suferind doar cateva pierderi. Pe 4 noiembrie 1932, soldatii pregateau o ambuscada langa un baraj local, asteptand sosirea a peste 1.000 de pasari emu.
Deschizand focul dupa ce pasarile s-au apropiat, au ucis 12, dupa care mitraliera s-a blocat. Frustrat de lipsa de succes, Meredith a schimbat tactica. S-a mutat in sud, unde se parea ca pasarile erau mai blande.
Dar eforturile au fost in van, deoarece pasarile pareau a fi adoptat tactici de gherila. Observatorii armatei au notat ca „fiecare stol pare sa aiba propriul lider acum – o pasare mare, cu penajul negru, inalta de 1.80 metri, care sta de paza in timp ce camarazii ei isi continua opera de distrugere."
Maiorul a urcat mitralierele in camion si a incercat sa ajunga din urma pasarile. O pasare emu adulta poate alerga cu 50 de kilometri pe ora cu o agilitate surprinzatoare, iar camionul nu a putut tine pasul. Armata s-a retras si s-a intors peste cateva zile, cu un alt plan.
In final, pasarile emu au castigat asa-zisul razboi. Foto: Bush Heritage Australia
Dupa conflict, maiorul Meredith a comparat pasarile emu cu razboinicii Zulu, din Africa, mentionand agilitatea formidabila a pasarilor, chiar si atunci cand erau grav ranite.
„Daca am avea o divizie de astfel de pasari inarmate, ar putea infrunta orice armata din lume… Pot infrunta mitralierele cu invulnerabilitatea tancurilor. Sunt ca razboinicii Zulu, pe care nici macar gloantele dum-dum (care explodeaza) nu ii pot opri", avea sa comenteze Meredith pentru ziarul local Sunday Herald.
In total, au ucis 986 de emu, folosind 9.860 de cartuse, rata de succes fiind jenanta: numai 10%. In mijlocul scandalului declansat de conservationisti, guvernul australian a suspendat operatiunea.
Asadar, pasarile distrugatoare castigasera razboiul. De aceea, s-a instaurat un sistem de recompense, care s-a dovedit mult mai eficient pentru reducerea numarului pasarilor.
In sase luni, australienii solicitasera guvernului sa onoreze peste 57.000 de recompense, pentru tot atatea pasari emu omorate. In ziua de azi, gardurile de izolare sunt cel mai raspandit mijloc de protejare a terenurilor arabile de pasarile emu.