Din aceeasi categorie
|
Mari cuceritori – Petru cel Mare 1.090 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Magnifica suita Chatsworth a regelui William al III-lea 476 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Franche-Comte - Una dintre cele 26 regiuni ale Frantei 1.538 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amintiri de pe front, veteran Petru Moldovan 606 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Legaturile Regelui Mihai cu dinastiile Romanov ..... 591 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
29 iunie Sf Petru si Pavel 286 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Taranului Roman 681 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Carol al II-lea - Refugiul portughez 633 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Cantemir si Petru cel Mare 16 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Splendoare fara Igiena 7 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Petru Cercel, un roman la curtea regelui Frantei
| Adaugat de Cozana | 15.03.2019 |  Adauga
la favorite |
440 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTimp de aproape doua veacuri, Tarile Romane au fost nevoite sa poarte lupte grele cu Imperiul otoman pentru a-si apara libertatea. Marile victorii antiotomane, castigate sub conducerea stralucitilor comandanti de osti Mircea cel Batran, Ioan de Hunedoara, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, au atras admiratia suveranilor din Europa, dar acestia n-au inteles sa sustina si cu osti uriasele eforturi ale acestor tarisoare pentru zagazuirea torentului musulman.
Si astfel, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, Tarile Romane s-au vazut silite sa accepte, in conditii de lupta inegale, situatia grea a vasalitatii fata de Poarta otomana. S-au impus Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei apasatoare obligatii politice si economice. Domnii aveau sa fie numiti de sultan, care trecea, uneori, peste propunerea adunarilor de stari privilegiate ale tarilor, instituind astfel mezatul tronului.
Alta cale pentru obtinerea scaunului domnesc era aceea de a atrage simpatia si sprijinul diplomatic al unor monarhi europeni, in relatii bune cu turcii si cu agenti la Constantinopol. O asemenea cale a ales si Petru Cercel, fiul lui Patrascu cel Bun (1554-1557) din Tara Romaneasca. Nascut prin 1545, Petru a fost trimis de tatal sau, pe cand avea 10 ani, ostatec la Poarta. Dupa moartea lui Patrascu Voda, Petru fu exilat in insula Rodos, apoi in Siria.
Frumosul pretendent la tron
Deosebit de inteligent, el invata in cursul acestor peregrinari limbile turca, greaca si italiana. Intrand in relatii cu boieri munteni ostili lui Alexandru II Mircea (1558-1577), Petru reusi sa fuga din inchisoarea de la Alep in anul 1569, se strecura apoi in Tara Romaneasca nadajduind sa ocupe tronul, insa nu izbuti si se refugie in Transilvania. Cand Stefan Bathori fu numit de turci principe al Transilvaniei (1571), tanarul pretendent muntean, neagreat de acesta, trecu in Polonia. Aici intra in relatii de prietenie cu cativa nobili poloni printre care si aventurierul Albert Laski.
Dupa moartea ultimului rege iagelon, Sigismund II August (1572), rege al Poloniei fu ales Henric de Valois, fiul fostului rege francez Henric al II-lea si al vestitei italience Ecaterina de Medici. Stapanirea acestui francez in Polonia fu de scurta durata, el trebuind sa revina ca rege in Franta la 1574 sub numele de Henric al III-lea, astfel ca influenta politicii franceze in Polonia, opusa celei a Casei de Austria, n-a putut cunoaste desfasurarea scontata, iar coroana polona trecu, prin interventia turcilor, asupra principelui transilvanean St. Bathori (1575 – 1586), fara asentimentul Frantei.
Noua intorsatura a situatiei politice din Polonia, cu instaurarea unui rege care nu-l agrea, l-a obligat pe Petru sa se refugicze la Viena, atras de imparatul Maximilian. Aici se imprieteni cu ambasadorul papal la curtea vieneza si dupa doi ani pleca in Italia, moartea lui Maximilian indepartandu-i speranta de a fi ajutat sa obtina tronul muntean. Poposi mai intai la Genova (1577), unde cunoscu pe viitorul sau secretar, Franco Sivori, care ni-l descrie avand „un foarte frumos aspect fizic si de frumoasa prezenta;purta parul lung cazandu-i pe spate, facandu-l si mai maiestuos."
Petru le aparu cunoscutilor si ca „un valoros invatat", ale carui calitati se vor dezvolta zi de zi in mediul italian imbibat de Renastere si umanism. Avand inclinatii spre literatura si arta, practica o asidua lectura literara, pe prim plan gasindu-se operele poetilor Ariosto si Ronsard. Aceste imprejurari vor face ca exceptional de inzestratul principe roman sa-si largeasca orizontul de idei in asa masura, incat sa se poata manifesta ca un barbat de inalt nivel intelectual, corespunzator celei mai infloritoare culturi din Europa acelei epoci.
In audienta la Papa
Sfatuit de prieteni si admiratori, Petru pleca la Roma. Acolo ramase opt luni si fu primit in audienta de papa Grigore al XIII-lea, care il recomanda regelui Frantei Henric al III-lea. Tanarul principe se adresa catre rege cu un intins memoriu in italiana, in care descriindu-si originea domneasca roaga sa intervina la sultan pentru a i se da tronul Tarii Romanesti, “fiind foarte dorit de poporul sau oprimat“.
La curtea regilor Frantei
In ianuarie 1579, pribeagul principe roman se gasea la Paris la curtea italienizata a regilor de Valois, unde tronau rafinamentul artistic si orgoliul de putere ale Ecaterinei de Medici. Cu frumoasa lui infatisare si talentul de a vorbi mai multe limbi, remarcandu-se prin eleganta graiului italian si a alcatuirii de mestesugite poezii emfatice, Petru cunoscu la palatul Luvru o exceptional de buna primire. Regele ii acorda o subventie importanta, care ii va permite sa ramana doi ani la Paris.
Pe langa farmecul personal al acestui roman chipes si cult, ceea ce a determinat primirea-i afectuoasa din partea regelui Henric al III-lea si a reginei-mama Ecaterina, care ii spunea „foarte dragul nostru verisor si bun prieten“, a fost si interesul politic al Frantei de a-si mentine si dezvolta influenta in sud-estul Europei. Henric al III-lea considera pe St. Bathori un uzurpator al tronului polon, intentiona ca fratele sau mai mic sa devina rege al Poloniei si socotea ca acest plan ar avea mai multi sorti de izbanda daca pe tronul Tarii Romanesti s-ar urca Petru Cercel, iar pe al Moldovei alt favorit al Curtii franceze, Albert Laski.
Porecla „Cercel“
Pentru a grabi la Poarta numirea ca domn a lui Petru, caruia i s-a spus de popor „Cercel“ pentru cercelul de aur ce-i impodobea urechea dupa moda din Franta acelei vremi, Henric al III-lea numi ambasador la Constantinopol, in aprilie 1579, pe Jacques de Germigny, dandu-i instructii de modul cum sa procedeze. In acelasi timp trimise sultanului o scrisoare cuprinzand intreaga poveste a vietii agitate a pretendentului favorit, staruind sa se repare nedreptatea dandu-i-se scaunul Tarii Romanesti, caci boierii il recunosc ca „adevaratul, unicul si naturalul lor voievod“.
Si astfel, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, Tarile Romane s-au vazut silite sa accepte, in conditii de lupta inegale, situatia grea a vasalitatii fata de Poarta otomana. S-au impus Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei apasatoare obligatii politice si economice. Domnii aveau sa fie numiti de sultan, care trecea, uneori, peste propunerea adunarilor de stari privilegiate ale tarilor, instituind astfel mezatul tronului.
Alta cale pentru obtinerea scaunului domnesc era aceea de a atrage simpatia si sprijinul diplomatic al unor monarhi europeni, in relatii bune cu turcii si cu agenti la Constantinopol. O asemenea cale a ales si Petru Cercel, fiul lui Patrascu cel Bun (1554-1557) din Tara Romaneasca. Nascut prin 1545, Petru a fost trimis de tatal sau, pe cand avea 10 ani, ostatec la Poarta. Dupa moartea lui Patrascu Voda, Petru fu exilat in insula Rodos, apoi in Siria.
Frumosul pretendent la tron
Deosebit de inteligent, el invata in cursul acestor peregrinari limbile turca, greaca si italiana. Intrand in relatii cu boieri munteni ostili lui Alexandru II Mircea (1558-1577), Petru reusi sa fuga din inchisoarea de la Alep in anul 1569, se strecura apoi in Tara Romaneasca nadajduind sa ocupe tronul, insa nu izbuti si se refugie in Transilvania. Cand Stefan Bathori fu numit de turci principe al Transilvaniei (1571), tanarul pretendent muntean, neagreat de acesta, trecu in Polonia. Aici intra in relatii de prietenie cu cativa nobili poloni printre care si aventurierul Albert Laski.
Dupa moartea ultimului rege iagelon, Sigismund II August (1572), rege al Poloniei fu ales Henric de Valois, fiul fostului rege francez Henric al II-lea si al vestitei italience Ecaterina de Medici. Stapanirea acestui francez in Polonia fu de scurta durata, el trebuind sa revina ca rege in Franta la 1574 sub numele de Henric al III-lea, astfel ca influenta politicii franceze in Polonia, opusa celei a Casei de Austria, n-a putut cunoaste desfasurarea scontata, iar coroana polona trecu, prin interventia turcilor, asupra principelui transilvanean St. Bathori (1575 – 1586), fara asentimentul Frantei.
Noua intorsatura a situatiei politice din Polonia, cu instaurarea unui rege care nu-l agrea, l-a obligat pe Petru sa se refugicze la Viena, atras de imparatul Maximilian. Aici se imprieteni cu ambasadorul papal la curtea vieneza si dupa doi ani pleca in Italia, moartea lui Maximilian indepartandu-i speranta de a fi ajutat sa obtina tronul muntean. Poposi mai intai la Genova (1577), unde cunoscu pe viitorul sau secretar, Franco Sivori, care ni-l descrie avand „un foarte frumos aspect fizic si de frumoasa prezenta;purta parul lung cazandu-i pe spate, facandu-l si mai maiestuos."
Petru le aparu cunoscutilor si ca „un valoros invatat", ale carui calitati se vor dezvolta zi de zi in mediul italian imbibat de Renastere si umanism. Avand inclinatii spre literatura si arta, practica o asidua lectura literara, pe prim plan gasindu-se operele poetilor Ariosto si Ronsard. Aceste imprejurari vor face ca exceptional de inzestratul principe roman sa-si largeasca orizontul de idei in asa masura, incat sa se poata manifesta ca un barbat de inalt nivel intelectual, corespunzator celei mai infloritoare culturi din Europa acelei epoci.
In audienta la Papa
Sfatuit de prieteni si admiratori, Petru pleca la Roma. Acolo ramase opt luni si fu primit in audienta de papa Grigore al XIII-lea, care il recomanda regelui Frantei Henric al III-lea. Tanarul principe se adresa catre rege cu un intins memoriu in italiana, in care descriindu-si originea domneasca roaga sa intervina la sultan pentru a i se da tronul Tarii Romanesti, “fiind foarte dorit de poporul sau oprimat“.
La curtea regilor Frantei
In ianuarie 1579, pribeagul principe roman se gasea la Paris la curtea italienizata a regilor de Valois, unde tronau rafinamentul artistic si orgoliul de putere ale Ecaterinei de Medici. Cu frumoasa lui infatisare si talentul de a vorbi mai multe limbi, remarcandu-se prin eleganta graiului italian si a alcatuirii de mestesugite poezii emfatice, Petru cunoscu la palatul Luvru o exceptional de buna primire. Regele ii acorda o subventie importanta, care ii va permite sa ramana doi ani la Paris.
Pe langa farmecul personal al acestui roman chipes si cult, ceea ce a determinat primirea-i afectuoasa din partea regelui Henric al III-lea si a reginei-mama Ecaterina, care ii spunea „foarte dragul nostru verisor si bun prieten“, a fost si interesul politic al Frantei de a-si mentine si dezvolta influenta in sud-estul Europei. Henric al III-lea considera pe St. Bathori un uzurpator al tronului polon, intentiona ca fratele sau mai mic sa devina rege al Poloniei si socotea ca acest plan ar avea mai multi sorti de izbanda daca pe tronul Tarii Romanesti s-ar urca Petru Cercel, iar pe al Moldovei alt favorit al Curtii franceze, Albert Laski.
Porecla „Cercel“
Pentru a grabi la Poarta numirea ca domn a lui Petru, caruia i s-a spus de popor „Cercel“ pentru cercelul de aur ce-i impodobea urechea dupa moda din Franta acelei vremi, Henric al III-lea numi ambasador la Constantinopol, in aprilie 1579, pe Jacques de Germigny, dandu-i instructii de modul cum sa procedeze. In acelasi timp trimise sultanului o scrisoare cuprinzand intreaga poveste a vietii agitate a pretendentului favorit, staruind sa se repare nedreptatea dandu-i-se scaunul Tarii Romanesti, caci boierii il recunosc ca „adevaratul, unicul si naturalul lor voievod“.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.