Regimul comunist din Romania, care s-a prabusit in 1989, a insemnat mult mai mult decat un regim al lipsurilor de tot felul: libertate, hrana, conditii decente de viata. Privatiunile si masurile luate atunci par de-a dreptul socante astazi, pentru generatia tanara. Fie ca vorbim despre programul de la televizor de doar doua ore pe zi, fie de circulatia alternativa a masinilor in zilele de duminica - numerele cu sot intr-o saptamana si cele fara sot in saptamana urmatoare - romanii au fost supusi unor constrangeri pe care locuitorii din alte state comuniste nu le-au avut. Istoricii spun ca, in general, aceste privatiuni au fost cauzate exclusiv de deciziile lui Nicolae Ceausescu, ca populatia sa stranga cureaua astfel incat Romania sa poata plati datoria externa, care se ridica la 13 miliarde de dolari. S-a ajuns la un program de intrerupere a curentului electric seara in mod fregvent, pentru reducerea consumului de electricitate, desi asta era o masura ridicola in contextul in care consumul casnic de electricitate era de numai 5% din consumul national. Tot in acest context au aparut rationalizarea apei calde, hranei sau a benzinei, introducerea cartelelor. A fost introdusa reforma lui Iulian Mincu potrivit caruia carnea nu era un aliment nesanatos si astfel, alimentarele s-au umplut de peste oceanic si creveti vietnamezi pe care nu ii cumpara nimeni. Perioada comunismului a fost si una a aberatiilor de zi cu zi, care privite retrospectiv, nasc o intrebare fireasca si legitima: cum a putut un popor sa suporte asa ceva? Unul din avantajele "epocii de aur", a fost faptul ca „toata lumea trebuia sa primeasca o locuinta", astfel multi romani fara casa au beneficiat de acest proiect, prin sistemul de stat al repartitiilor de locuinte, chiar daca erau considerate adevarate „cutii de chibrituri"...