Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de catre Charles Chaplin, care joaca si rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satira a lui Adolf Hitler si a nazismului.
Filmul lui Chaplin este exceptional mai ales pentru acea perioada (1940), cand Statele Unite ale Americii nu se aflau inca in razboi cu Germania nazista, mai ales datorita faptului ca este o satira curajoasa de condamnare a lui Hitler si a nazismului si de asemenea pentru portretizarea persecutiilor la adresa evreilor din Europa.
El este celebru atat datorita faptului ca este primul film "vorbit" al lui Chaplin, cat si datorita succesului sau comercial foarte mare.
Distributia si paralele cu actualitatea vremii:
In rolurile principale din film interpreteaza:
Charles Chaplin - dictatorul Tomaniei, Adenoid Hynkel si barbierul evreu
Paulette Goddard - Hannah
Jack Oakie - dictatorul Bacteriei, Benzino Napaloni
Reginald Gardiner- comandantul Schultz
Henry Daniell - Garbitsch ("Gunoisch")
Billy Gilbert - felmaresalul Herring, consilier incompetent al lui Hynkel.
Adenoid Hynkel jucandu-se cu globul pamantesc.
Chaplin interpreteaza in film un dublu rol: cel al barbierului evreu si cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat dupa conducatorul Germaniei, Adolf Hitler. Tara in care se petrec aceste evenimente se numeste Tomania (si simbolizeaza Germania nazista).
Numele aghiotantilor lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotantilor lui Hitler. Garbitsch (pronuntat ca si "garbage" -gunoi, o traducere apropiata ar fi Gunoisch), mana dreapta a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feld-maresalul Herring este modelat dupa comandantul flotei aeriene Luftwaffe, Hermann Goring. Italia fascista este transformata in "Bacteria", iar ducele Benito Mussolini este denumit ca Benzino Napaloni (o combinatie intre benzina si napalm).
O mare parte din film este reprezentata de scenele in care Hynkel si Napaloni discuta cu privire la invadarea Austriei (in film Austria (Osterreich) este denumita Osterlich).
Filmul contine multe dintre scenele comice savuroase ale lui Chaplin.
Discursul lui Hynkel reprezinta o adevarata caricatura a stilului oratoric al lui Adolf Hitler, pe care Chaplin l-a studiat cu mare atentie.
Charles Chaplin, in rolul barbierului evreu, isi barbiereste un client pe muzica lui Johannes Brahms in Dansul Maghiar Nr. 5, care se difuza la radio, miscandu-se cu briciul pe ritmul muzicii.
Dar cea mai celebra scena a filmului este reprezentata de dansul dictatorului Adenoid Hynkel cu un balon pe care este desenat globul pamantesc in biroul sau. Aceasta scena se desfasoara pe muzica lui Richard Wagner din opera sa Uvertura Lohengrin.
O alta scena comica este cea in care Hynkel si Napaloni stau in scaune de frizerie si se ridica treptat (pentru a da impresia ca fiecare este mai important decat celalalt) pana ce unul dintre ei da cu capul de plafon.
Filmul se termina cu scena in care barbierul, fiind confundat cu dictatorul, se adreseaza unei mari audiente si prin radio intregii natiuni, inainte de invadarea statului Osterlich de catre Tomania (o aluzie evidenta la Anschluss-ul de catre Germania a Austriei la data de 12 martie 1938).
Chaplin isi axeaza discursul pe explicarea motivelor care necesita incetarea ostilitatilor. Discursul controversat al lui Chaplin ar fi putut contribui la incetarea razboiului, daca statele beligerante l-ar fi luat in serios.
Semnele facute de jandarmi pe vitrinele magazinelor populatiei evreiesti din Ghetou sunt scrise in film in limba Esperanto, o limba pe care Hitler a condamnat-o ca fiind creata de catre evrei.
Charlie Chaplin Official