De ce nu uitam niciodata mersul pe bicicleta?
Cei mai multi dintre noi am invatat mersul pe bicicleta in copilarie. Dar, pe masura ce inaintam in varsta, facem acest tip de activitate tot mai rar. Uneori, pot trece ani intre doua utilizari, insa abilitatea noastra de a ne da pe bicicleta ramane aceeasi.
Acest lucru este surprinzator, deoarece uneori ne este greu sa ne amintim o persoana pe care am cunoscut-o sau chiar locul unde ne-am lasat cheile. Deci, cum de ne amintim mersul pe bicicleta, cand nu am mai facut asa ceva de ani de zile?
Ei bine, trebuie sa stim, in primul rand, ca diverse tipuri de amintiri sunt stocate in regiuni diferite ale creierului. Memoria pe termen lung este de doua tipuri: declarativa si procedurala.
De asemenea, exista doua tipuri de memorie declarativa. Amintirile legate de anumite experiente, precum prima zi de scoala sau primul sarut, sunt denumite memorie episodica. Acest tip de amintire este, practic, interpretarea noastra a unui episod sau eveniment care a avut loc.
Pe de alta parte, cunostintele factuale – precum capitala Frantei sau denumirea celui mai inalt munte din lume – fac parte din memoria semantica. Aceste doua tipuri amintiri au un ceva in comun: suntem constienti ca le avem si le putem comunica celorlalti.
Pe de alta parte, abilitati precum folosirea unui instrument muzical sau mersul pe bicicleta sunt ancorate intr-un sistem separat, numit memorie procedurala. Dupa cum sugereaza si numele, acest tip de memorie este responsabil pentru realizarea diverselor activitati.
Asadar, este cunoasterea procedurala mai stabila decat cunoasterea explicita? Dupa cum se dovedeste, memoria procedurala rezista mai bine la pierderi si traume.
Chiar si in cazul leziunilor cerebrale, memoria procedurala nu este niciodata compromisa. Acest lucru se datoreaza faptului ca ganglionii bazali, structurile responsabile de procesarea memoriei nedeclarative, sunt relativ protejate in centrul creierului, sub cortexul cerebral.
Dar, dincolo de cazul unei leziuni, nu este clar de ce amintirile procedurale nu sunt la fel de usor de uitat ca cele declarative. Conform unei teorii, in regiunile creierului in care sunt stocate tiparele de miscare, la adulti se formeaza mai putine celule nervoase noi.
Fara aceasta neurogeneza sau remodelare continua in aceste regiuni, este mai putin probabil ca amintirile stocate acolo sa fie sterse.
Un lucru stim, insa, cu certitudine: seventele de miscare pe care le-am internalizat chiar si in trecutul indepartat (mersul pe bicicleta sau inotul, de exemplu) se vor pastra o viata intreaga.