„Fiecare dintre noi este ca Luna. Avem o parte intunecata, pe care nu o aratam nimanui." Acest citat ii apartine lui Samuel Clemens, cunoscut mai bine drept Mark Twain.
Poate parea o observatie neobisnuit de serioasa a faimosului umorist american, insa Mark Twian era, de fapt, un suflet zbuciumat. De-a lungul vietii, el a manifestat o fascinatie (unii ar putea spune o obsesie) pentru partea intunecata a vietii. Cadavre, inmormantari, cimitire, schelete si fantome – toate sunt prezente in opera scriitorului american.
Fixatiile lui Mark Twain sunt explicabile pentru cei care ii cunosc viata plina de tragedii si decese ingrozitoare.
Cand tatal sau, un barbat impunator pe nume John Marshall Clemens, a murit la 49 de ani in urma unei pneumonii, se spune ca Samuel, care avea 11 ani, a privit autopsia prin gaura cheii.
Mai tarziu, cel care avea sa devina Mark Twain s-a angajat ca ucenic al capitanului ambarcatiunii Pennsylvania, un vas cu aburi de pe fluviul Mississippi. In 1858, l-a incurajat pe fratele sau mai mic, Henry, care avea 19 ani, sa i se alature.
In drum spre New Orleans, Mark Twain s-a certat cu capitanul, care il exploata. Astfel, fost nevoit sa caute un alt vas pe care sa lucreze, iar Henry i-a luat locul pe Pennsylvania.
Pe 13 iunie 1858, boilerul vasului Pennsylvania a explodat, iar Henry s-a numarat printre victime. Mark Twain a stat la patul fratelui sau pana cand acesta a murit, cu pielea si plamanii arsi. S-a invinovatit tot restul vietii pentru ca ii gasise fratelui sau acel loc de munca.
Mark Twain avea sa scrie mai tarziu:
„Bietul meu Henry – dragul meu, mandria mea – a murit si lumina vietii mele s-a intunecat. O, Doamne! Cat de greu este de indurat!"
Intr-o oarecare masura, Mark Twain a folosit scrisul ca pe un refugiu. Daca aruncam o privire asupra operei lui, vom gasi dovezi ale sufletului sau tulburat, ale obsesiei sale pentru moarte.
„Aventurile lui Huckleberry Finn" si "Aventurile lui Tom Sawyer" contin referiri la cadavre si hoti de cadavre. Povestirea „Canibalism in vagoane de tren" este, asa cum spune titlul, o poveste despre canibali.
In povestirea „Un vis ciudat", locuitorii unui cimitir neingrijit se plang de modul in care au fost „cazati" in viata de apoi. Iar intriga povestirii „Invalidul" este faptul ca doi calatori dintr-un tren cred – in mod eronat – ca intr-o lada din compartiment se afla cadavrul unui prieten.
Insa tragedia mortii lui Henry a fost doar inceputul unui sir de nenorociri pentru Mark Twain. In 1896, fiica lui, Susy, a murit de meningita spinala, la doar 24 de ani.
La acel moment, scriitorul se afla intr-un turneu prin tara, pe care fusese nevoit sa-l faca din cauza problemelor financiare. De-a lungul anilor, Mark Twain pierduse mare parte din economiile familiei, din cauza unor investitii neinspirate.
Cand a aflat ca Susy s-a imbolnavit, scriitorul nu a crezut ca boala este atat de grava si nu s-a grabit sa ajunga acasa. Fiica lui iubita a murit inainte ca el sa se intoarca. Mark Twain s-a simtit si mai vinovat, crezand ca decesul fetei fusese cauzat de problemele financiare ale familiei.
De-a lungul anilor, scriitorul s-a confruntat cu multe probleme si a pierdut numerosi oameni dragi. Din aceasta cauza, in ultima parte a vietii, a suferit de depresie grava. Cand sotia lui, Livy, a murit in 1904, Mark Twain se intreba despre propria existenta:
„De ce trebuie sa mai zabovesc aici?".
Pe 24 decembrie 1909, a sosit inca o lovitura: moartea fiicei sale, Jean. Tanara a fost gasita moarta in cada. Suferise o criza si alunecase cu capul sub apa, inecandu-se. Dupa tragedie, Mark Twain i-a spus biografului sau:
„Intotdeauna ii invidiez pe cei morti".
Dorinta de a pleca dintre oameni i s-a indeplinit peste patru luni, pe 21 aprilie 1910. Cand a auzit vestea, prietenul sau, Joe Twichell, a spus:
„Desi era extrem de talentat, devenise un om singur, cu inima grea. Gandul plecarii dintre noi nu ii displacea."