Toate elementele biografice sunt tarzii si indoielnice. Sfantul Nicolae de Mira e mentionat pentru prima data in secolul al VI-lea, in Martirologiul roman; nu era vorba de vreo pomenire ca atare a sfantului, ci doar de vedenia cand sfantul Nicolae Licianul i s-ar fi aratat in vis lui Constantin cel Mare, cerandu-i sa-i ierte pe trei ostasi osanditi la moarte. De fapt, sarbatoarea de pe 6 decembrie pomeneste tocmai aceasta vedenie.
Tot in secolul al VI-lea, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, ar fi zidit o biserica in cinstea sfantului Nicolae de Mira Liciei.
Toate celelalte elemente biografice despre sfantul Nicolae ne vin din Legenda aurea a lui Iacob de Voragina, scrisa in 1264.
Un cult neinsemnat al sfantului Nicolae de Mira isi face aparitia in Occident, o data cu Nicolae I († 867), papa Romei, care zideste, in bazilica Santa Maria Maggiore, un altar lateral dedicat patronului sau.
In secolul al X-lea, cultul sfantului Nicolae incepe sa se raspandeasca in Occident: Othon al III-lea, in Germania, a zidit o biserica de rit bizantin la Burtscheid (langa Aachen), careia ii da ca hram pe sfantul Nicolae.
Cultul popular al sfantului Nicolae dateaza din secolul al XI-lea. Cruciatii aduceau moaste din Rasarit, si de obicei marile orase occidentale care primeau moastele vreunui sfant rasaritean, isi luau drept patron pe acel sfant. Astfel, cruciatii din Bari (in Italia) au adus cu ei moastele sfantului Nicolae de Mira. Pe vremea aceea, arhiepiscopul Nicolae al Venetiei a zidit doua biserici, una in 1036, probabil la Bari, iar cealalta in 1039 la Venetia, in care sa aseze moastele. Se pastreaza doua diplome ale acestui episcop, precum si numele celor saizeci si doi de barbati care adusesera moastele din Rasarit. Cele doua biserici au fost tarnosite pe 9 mai 1098. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari si Nicolae de Venetia au raspandit cultul sfantului Nicolae in Occident. Mai mult, papa Romei, Urban al II-lea, a cunoscut cultul sfantului Nicolae la Bari, unde s-ar fi facut minuni, lucru pentru care papa l-a distins pe Ilie cu omoforul.
O icoana moderna de metal a Sf. Nicolae a artistului bulgar Georgi 'Chapa' Chapkanov, reprezentandu-l pe protectorul pescarilor tinand un peste. Gilbert House, Stanley, Insulele Falkland.
Dupa increstinarea slavilor, cultul sfantului Nicolae l-a inlocuit pe cel al zeului Mikula, zeul agriculturii. Dar de fapt, unii sunt de parere ca rusii l-ar fi cunoscut pe sfantul Nicolae datorita diasporei rusesti de la Bari. Aici, rusii au dedicat sfantului Nicolae biserica lor, apoi spitalul si ospiciul. Legenda aurea a fost tradusa in slavona, de unde a intrat in sinaxarul rusesc.
In secolul al XII-lea, sfantul Nicolae intra in cartile de slujbe de la manastirea Sint-Truiden (Belgia). De aici cultul sau ajunge la Roskilde (Danemarca), la Vadstena (Suedia) si in vreo patruzeci de sate din Islanda. In secolul al XIII-lea, particele din moastele sfantului Nicolae ajung la catedrala din Canterbury, iar cultul sfantului incepe sa se raspandeasca, datorita influentei de pe continent.
Cunoscut sub numele de la Nikolaus in Germania, Sinterklaas in Belgia si Tarile de Jos si Kleeschen in Luxemburg, este o sarbatoare legata de personajul istoric Nicolae din Mira. Santa Claus din lumea anglofona (Mos Craciun in Romania) a aparut prin deformarea cuvantului neerlandofon Sinterklaas. Sarbatoarea lui Mos Craciun a inlocuit-o pe cea a Sfantului Nicolae in numeroase tari, devenind o oportunitate de a face cadouri, iar pentru comercianti una de a-si spori vanzarile, si a aparut chiar si in tari care nu au o legatura culturala directa cu sfantului Nicolae, precum China.
Sfantul Nicolae este patronul spiritual al Tarilor de Jos, Rusiei, al provinciei Lorena, precum si al mai multor orase vest-europene, intre care Bari etc. Sfantul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzati pe nedrept, al comerciantilor, calatorilor, fetelor nemaritate, mireselor si, in special, al copiilor mici.