Queen Victoria's Last Love Abdul Karim
Regina Marii Britanii si Imparateasa Indiei are o viata programata pana in cel mai mic detaliu, obosind-o si plictisind-o teribil. Cand, la Curte, isi face aparitia Abdul Karim, un indian lipsit de ifose nobiliare, naturaletea si caldura lui o impresioneaza pe regina, care cere sa fie inclus in personalul ei.
De la servitor la munshi (dascal), mai este un singur pas iar regina Victoria, inconjurata de sacali printre care si proprii copii, incepe sa-l priveasca pe Abdul ca pe singurul ei prieten adevarat. Mostenitorul la tron, Bertie, si Curtea, insa, nu sunt deloc incantati de aceasta legatura neobisnuita.
Se pare ca regina Victoria, pana de curand monarhul cu cea mai lunga domnie din istorie (a fost depasita recent de actuala regina britanica Elisabeta), a avut, spre sfarsitul vietii si al lungii sale domnii, o bizara si ciudata poveste de prietenie (platonica, pentru ca oricum nu se mai putea altfel), cu un servitor indian de confesiune musulmana, Abdul Karim, ajuns accidental la curtea londoneza si devenit acolo munshi-ul suveranei (termen indian de origine persana pentru profesorii de origine orientala angajati de europeni).
Regina si munshi-ul
Lucrul mai „transpirase“ de-a lungul vremii, din memoriile unor membri marcanti ai Curtii Regale la acea vreme, dar cartea cercetatoarei de origine indiana Shrabani Basu din 2010, „Victoria and Abdul: The True Story of the Queen’s Closest Confidant“, desi contestata de istorici, a facut povestea cunoscuta la scara larga si a creat premisele unei legende.
Reputatul regizor britanic Stephen Frears si-a propus s-o ecranizeze, pe un scenariu scris de Lee Hall (scenaristul de la „Billy Eliot“ si „War Horse“), cu un scop destul de straveziu: de a face un film anti-colonialist si de a arata cat de putred, imputit si „ridicol“ era Imperiul Britanic la momentul sau de apogeu, la cumpana dintre secole (regina Victoria a murit in 1901, la 81 de ani). Demersul este, cum spuneam, similar celui al filmului lui Patrice Leconte din 1996 „Ridicule“ (despre decadenta si stupiditatea curtii franceze din timpul lui Ludovic al XVI-lea, ultimul rege de dinainte de Revolutie), dar, spre deosebire de clasicul francez, filmul de acum este subminat de erori, excese si anacronisme (majoritatea provenite din scenariu). Mai intai, cum a fost posibil sa se ajunga la aceasta situatie, ca un servitor indian de extractie sociala destul de joasa sa se „strecoare pe sub pielea“ reginei timp de 15 ani (conform inregistrarilor istorice), in ciuda opozitiei inversunate a membrilor Curtii? Am scris „doar platonica", pentru ca reginei ii placeau, ca oricarei femei, barbatii inalti, bine legati si frumusei, si acesta e primul lucru pe care-l remarca la Abdul Karim.