Esenienii sunt membrii unei secte religioase a fratietatii, care a existat intre secolele II-I i.Hr. Nu sunt mentionati in Noul Testament. Esenienii excludeau femeile din gruparile lor, urmau indeaproape Legea lui Moise, mai ales sabatul, dar si alte ritualuri. Credeau in nemurirea sufletului si in pedepsirea divina a pacatelor.
Dintre gruparile religioase din perioada eleno-romana, grupari care sunt mentionate si in scrierile unor autori greci si latini, aceea a esenienilor este astazi, poate, cea mai cunoscuta, datorita, mai ales, descoperirii la Qumran a Manuscriselor de la Marea Moarta, in anul 1947. Aceste manuscrise se pare ca au apartinut esenienilor. Despre esenieni s-a scris si in antichitate, cele mai relevante fiind scrierile lui Filon din Alexandria, Josephus Flavius, Plinius cel Batran. Asupra originii esenienilor si a ceea ce inseamna numele lor, cercetatorii nu au ajuns la un acord intre ei. Foarte probabil esenienii si-au avut inceputurile pe la jumatatea secolului al II-lea i.Hr., in timpul macabeilor. Ducand o viata separata de restul societatii, ei s-au organizat in comunitati izolate, de tip monastic.
In ceea ce priveste credinta lor religioasa, se stie ca esenienii il asteptau pe Mesia ca pe un rege al iudeilor, care sa-i elibereze de sub dominatia paganilor, pentru a putea intemeia Imparatia lui Dumnezeu. Unele obiceiuri ale esenienilor erau asemanatoare cu acelea ale crestinilor din primele secole, aspect datorat, poate, originii lor iudaice comune si folosirii acelorasi Scripturi. Exista si diferente majore: viata izolata pe care o duceau esenienii si sistemul mult mai complex de norme care le reglementau comportamentul.
Astazi exista grupari religioase care se declara descendenti ai esenienilor, unele dintre acestea sustin ca Biblia, dar si alte scrieri canonice, au fost modificate prin traducerile facute, cu scopul de a schimba adevarata credinta.