Concediul la romani a venit odata cu adoptarea Constitutiei din 1948, copiata dupa cea sovietica. Conform legislatiei adoptate in 1967 angajatii aveau dreptul, in fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna platit cu o durata de 15 pana la 24 de zile lucratoare. Romanii mergeau la munte sau la mare, cu masina proprie – daca aveau – cu trenul sau cu autocarul, stateau la cort, in gazda sau la hotel, dar exista in fiecare bucuria de a scapa, macar pentru cateva zile, de „realizarea planului".
Se organizau si calatorii in strainatate. Desigur, in tarile socialiste. O ciudatenie a acelor vremuri era nudismul. De dragul publicitatii se pare ca demnitarii comunisti ingaduisera aceasta practica. Altfel, rima prost cu Codul eticii si echitatii socialiste.
Dar, dupa ce concediul trecea, dupa cateva zile de relaxare, romanii reveneau la chemarea Partidului, spre faurirea unui viitor de aur.