Se estimeaza ca, in timpul Holocaustului, aproximativ 25% din populatia de tigani a Europei a fost exterminata. Acest genocid, cunoscut drept Porajmos (sau Holocaustul tiganilor), ramane una dintre cele mai grave atrocitati comise de nazisti, desi nu a fost recunoscuta timp de zeci de ani.
De altfel, guvernul german a inceput sa ofere compensatii victimelor sau familiilor lor abia in 1979.
O lunga istorie a persecutarii
Tiganii sunt un grup etnic originar din partea de nord a sub-continentului indian si au ajuns in Europa cel mai probabil in secolul al XIV-lea. Fusesera dintotdeauna un popor migrator, drept urmare s-au confruntat cu persecutiile in aproape toate teritoriile unde au ajuns, inclusiv in Germania.
Din 1899 si pana la venirea la putere a nazistilor, in 1933, legislatorii germani au introdus lege dupa lege pentru a restrictiona drepturile tiganilor. I-au supravegheat, le-au interzis accesul in zonele publice si au limitat numarul locurilor in care se puteau stabili.
Legile le interziceau sa intre in bazinele de inot sau in parcuri. De asemenea, tiganii nu aveau dreptul de a patrunde in anumite regiuni din Germania. Politia avea dreptul sa aresteze orice tigan, fara sa aiba vreun motiv.
Rationamentul predominant era ca tara era un loc mai sigur cu fiecare tigan care ajungea dupa gratii. Cand nazistii au ajuns la putere, situatia s-a inrautatit.
Adolf Hitler privea tiganii nu doar ca pe un grup migrator care trebuia controlat, ci ca pe un grup rasial „indezirabil", care trebuia stapanit si apoi eliminat.
In 1936, Robert Ritter, directorul Centrului de Cercetare pentru Igiena Rasiala si Biologie Demografica, a inceput sa se ocupe de „chestiunea tiganilor". Dupa ce a intervievat si a examinat mai multi subiecti, Ritter a tras concluzia ca acest grup avea un sange degenerat, un pericol la adresa puritatii rasiale a germanilor.
Mai mult, Ritter a obtinut informatii despre locurile unde se stabilisera grupuri de tigani, in scopul de a crea un registru centralizat al tuturor persoanelor de aceasta etnie care traiau in Germania.
Acest registru a facilitat cele mai groaznice crime comise impotriva tiganilor.
Deportarea
Intr-o prima faza, tiganilor li s-a retras cetatenia, li s-a interzis sa se casatoreasca cu germani si li s-a anulat dreptul de vot. In 1936, nazistii au inceput sa-i sterilizeze, apoi i-au adunat si i-au obligat sa traiasca in tabere insalubre si in alte zone izolate.
La inceput, sute de mii de oameni au fost adunati in lagare de tranzit. Apoi, au fost transportati in ghetouri, alaturi de evrei. De aici, erau trimisi in lagare de munca silnica si in lagare de exterminare.
Porajmos tocmai incepuse.
Porajmos
Holocaustul tiganilor a inceput in forta in decembrie 1942, cand comandantul SS Heinrich Himmler a semnat un ordin prin care toti tiganii erau dusi cu forta in lagare de concentrare. Nazistii intentionau ca in cativa ani sa extermine toti tiganii care traiau in Europa.
In curand, autoritatile din partile Europei controlate de nazisti au adunat toti membrii acestei etnii pe care i-au putut gasi, i-au scos din ghetouri si din centrele de detentie si i-au trimis in lagarele de exterminare. Acolo, au fost gazati cu zecile de mii, la fel ca atatea alte victime ale Holocaustului.
In zonele Uniunii Sovietice controlate de nazisti, autoritatile au avut o abordare mai directa. Detasamentele mortii, Einsatzgruppen, mergeau din sat in sat, masacrand toti tiganii pe care ii puteau gasi. Au ucis aproximativ 8.000 de oameni.
Experimente pe oameni
Cei care supravietuiau si ajungeau in lagarele de concentrare erau torturati inainte de a fi ucisi. Nazistii au folosit din plin tiganii pentru a realiza experimente medicale.
Celebrul doctor Josef Mengele a facut numeroase experimente pe copii. Una dintre cele mai oribile povesti ii apartine unui evreice din Auschwitz, pe nume Vera Alexander, care a fost martora la desfigurarea brutala si la moartea a doi gemeni tigani in varsta de patru ani, pe nume Guido si Ina.
„Fusesera cusuti unul de altul, spate in spate, ca gemenii siamezi. Ranile lor erau infectate si pline de puroi. Urlau zi si noapte.
Apoi, parintii lor (imi amintesc ca numele mamei lor era Stella) au reusit sa obtina niste morfina si au ucis copiii pentru a le pune capat suferintei", a relatat Vera Alexander.
Un genocid nerecunoscut
Prin „experimente" si executii in masa, nazistii si colaboratorii lor au ucis aproximativ 220.000 de tigani. Unele estimari, mai putin acceptate, stabileste numarul victimelor la 1,5 milioane. Cifra este, totusi, putin probabila, deoarece depaseste populatia oficiala a tiganilor din Europa de dinainte de Porajmos.
Spre deosebire de alti supravietuitori ai Holocaustului, supravietuitorii tigani au primit putine despagubiri pentru suferintele indurate. De fapt, chiar si dupa ce regimul nazist a luat sfarsit, in 1945, rasismul a continuat.
Guvernele de dupa razboi din Germania de Vest si din tarile aliate nu i-au recunoscut pe tigani ca victime ale persecutiilor. Au blocat cererile de despagubire si au sustinut ca nazistii ii luasera drept tinte din cauza „elementelor infractionale si antisociale".