Ani intregi, povestea surorii lui John F. Kennedy, Rosemary Kennedy, a fost tinuta la secret, dupa ce lobotomia sa a dat gres, iar ea a ajuns o „leguma": incapabila sa mearga sau sa vorbeasca.
John F. Kennedy si sotia sa, Jackie, sunt cei mai faimosi membri ai familiei Kennedy. Insa familia era binecunoscuta cu mult timp inainte ca John sa devina presedinte.
Tatal lui JFK, Joe, era un om de afaceri important din Boston, iar sotia sa, Rose, era un filantrop cunoscut si avea o pozitie sociala importanta.
Impreuna, cei doi au avut noua copii, dintre care trei au intrat in politica. Insa, ca toate familiile celebre, si „clanul" Kennedy avea secretele sale.
Rosemary Kennedy s-a nascut in 1918 si a fost al treilea copil al lui Joe si Rose. In timpul nasterii ei, obstetricianul care trebuie sa asiste nasterea intarzia sa apara.
Fiindca nu voia ca fetita sa se nasca in lipsa unui doctor, sora medicala a tinut copilul pe loc in mod artificial.
Actiunea sorei medicale urma sa aiba consecinte permanente pentru Rosemary Kennedy. Lipsa de oxigen i-a vatamat permanent creierul, ceea ce a avut drept rezultat deficiente mentale.
Fata arata ca restul membrilor familiei Kennedy, cu ochii stralucitori si celebrul par negru. Insa parintii stiau ca ea era diferita.
Fiind copil, Rosemary Kennedy nu reusea sa tina pasul cu fratii ei, care aveau o viata extrem de activa. Din cauza faptului ca era exclusa de la majoritatea activitatilor, fata suferea de „crize".
Mai tarziu, s-a descoperit ca acestea erau legate de deficienta sa mentala. Insa, in anii ’20, bolile mentale erau stigmatizate.
Temandu-se de repercusiuni in cazul in care fiica ei nu avea sa faca fata, Rose a retras-o pe Rosemary de la scoala si a angajat un meditator care s-o educe acasa.
In cele din urma, a trimis-o la un internat, in loc s-o interneze intr-o institutie medicala.
Vremuri mai bune in Anglia
In 1928, Joe a fost numit ambasador in Anglia. Intreaga familie s-a mutat peste Atlantic si a fost prezentata publicului atunci cand a ajuns la curte. In pofida dizabilitatilor ei, Rosemary s-a alaturat familiei, pentru a fi prezentata publicului.
Desigur, nimeni nu stia cat de grave sunt problemele ei, deoarece familia Kennedy se straduise din greu sa tina acest lucru sub tacere.
In Anglia, Rosemary a avut parte de un sentiment al normalitatii, deoarece fusese inscrisa la o scoala catolica, administrata de calugarite.
Acestea aveau timpul si rabdarea de a o instrui. Sub indrumarea lor, Rosemary Kennedy a inflorit.
Insa, in 1940, cand fortele germane marsaluiau spre Paris, familia Kennedy a fost nevoita sa se intoarca in Statele Unite.
Problemele psihice ale lui Rosemary erau o piedica in ambitiile politice ale tatalui ei
Educatia lui Rosemary a fost abandonata. Odata intoarsa in SUA, Rosemary a fost plasata intr-o manastire, insa nu a ramas acolo pentru mult timp.
Potrivit calugaritelor, Rosemary obisnuia sa se strecoare afara noaptea si sa mearga in baruri. Acolo, se intalnea cu barbati straini si ii insotea acasa.
In acelasi timp, Joe ii pregatea pe cei doi baieti mai varstnici ai sai pentru o cariera in politica. Rose si Joe erau ingrijorati ca obiceiurile lui Rosemary puteau sa strice reputatia familiei.
Asa ca cei doi cautau o solutie pentru a pune capat iesirilor lui Rosemary. Doctorul Walter Freeman a fost solutia.
Condamnata la lobotomie de propria familie
Freeman, alaturi de asociatul sau, doctorul James Watts, desfasura cercetari asupra unei proceduri neurologice despre care se spunea ca ii putea vindeca pe cei cu dizabilitati mentale si fizice. Care era procedura? Lobotomia.
Cand a fost introdusa in practica, lobotomia a fost salutata ca un leac minune si a fost larg recomandata de medici. Insa, cu tot acest entiziasm, existau multe semnale de avertizare care spuneau ca lobotomia, desi ocazional eficienta, era distructiva.
Mama unei fete care fusese supusa lobotomiei isi descria fiica ca fiind un alt om, chiar daca infatisarea ei era aceeasi.
In pofidaf avertismentelor, Joe nu mai trebuia sa fie convins. Lobotomia parea ultima speranta a familiei Kennedy.
Cu multi ani mai tarziu, Rose a afirmat ca aflase ca fiica ei urma sa fie supusa unei astfel de proceduri abia dupa ce operatia avusese loc.
Nimeni nu s-a gandit s-o intrebe pe Rosemary care era parerea ei privitoare la acest aspect. In 1941, la varsta de 23 de ani, Rosemary Kennedy a fost supusa unei lobotomii.
Craniul tinerei a fost perforat cu dalta. Din acel moment, viata lui Rosemary a fost distrusa definitiv
In craniul ei s-au facut doua gauri, prin care au fost inserate spatule mici de metal. Spatulele au fost folosite pentru a taia legatura dintre cortexul prefrontal si restul creierului.
Pe langa spatule, doctorul Freeman obisnuia sa insereze o dalta de spart gheata prin spatele ochilor pacientului, pentru a realiza taietura. Insa nu se stie daca asa a procedat si in cazul lui Rosemary.
De-a lungul intregii proceduri, Rosemary a fost treaza, vorbind cu doctorii si recitandu-le versuri asistentelor medicale. Doctorul si-a dat seama ca procedura luase sfarsit atunci cand Rosemary s-a oprit din vorbit.
Imediat dupa operatie, familia Kennedy si-a dat seama ca ceva nu era in regula.
O viata distrusa
Rosemary nu mai putea sa vorbeasca sau sa mearga. A fost internata intr-un azil si a petrecut luni de zile facand terapie fizica, pana cand si-a redobandit capacitatea de a se misca.
Chiar si atunci, putea sa-si miste o mana doar partial. Rosemary a ramas timp de 20 de ani in azil, fara sa poata vorbi sau merge si fara sa-si mai poata vedea familia.
Abia dupa ce Joe a suferit un accident vascular grav, Rose s-a dus sa-si vada din nou fiica. Intr-un acces de panica si furie, Rosemary si-a atacat mama, fiind incapabila sa se exprime in orice alt fel.
In acel moment, familia Kennedy si-a dat seama de ceea ce facuse si a inceput sa sustina drepturile celor cu dizabilitati mentale. Cand a ajuns presedinte, John F. Kennedy a semnat Amendamentul pentru Sanatatea Mamei si a Copilului si pentru Retardare Mentala.
Fratele presedintelui, Ted, s-a luptat pentru aceasta lege cat timp fusese senator. Dupa ce s-a intors in sanul familiei, Rosemary Kennedy si-a trait restul vietii in Saint Coletta, o institutie de ingrijire medicala din Wisconsin, SUA.
Rosemary a murit in acest azil in anul 2005.