Cainii nu intarzie aproape niciodata la masa, ei stiu exact unde trebuie sa fie prezenti in fiecare zi, la o anumita ora. De asemenea, stiu cand trebuie sa apara stapanul acasa si se posteaza rabdatori in fata usii pentru a-l astepta. Cand sunteti martorii acestui comportament, probabil va ganditi ca animalele au un mod sofisticat de intelegere a timpului.
Se spune ca un an din viata unui om este echivalent cu aproximativ sapte ani din viata unui caine. Ideea se bazeaza de fapt pe speranta de viata a cainilor si nu poate furniza prea multe raspunsuri legat de conceptul de timp in viziune canina. Pentru a intelege felul in care cateii percep timpul, ar trebui sa intelegem mai intai cum il percep oamenii.
Desi experienta depinde de fiecare individ, toti oamenii se gandesc la timp in moduri similare. De exemplu, amintirile noastre sunt legate inseparabil de notiunea de trecere a timpului. Abilitatea noastra de a ne aminti evenimentele intr-o anumita ordine joaca un rol important. Oamenii sunt, de asemenea, capabili sa anticipeze. Nu vorbim despre persoanele cu abilitati deosebite in acest sens, dar fiecare dintre noi conteaza pe anumite evenimente din viitor, cum ar fi simpla anticipare a faptului ca soarele va rasari a doua zi. Aceste abilitati au implicatii importante, memoria si anticiparea permitandu-ne sa avem un sens al continuitatii, al istoriei personale si al constiintei de sine.
Au cainii sau celelalte animale aceleasi abilitati de percepere a timpului ca oamenii?
Cercetarile sunt destul de putine in privinta cainilor, dar exista studii concludente asupra rozatoarelor, a pasarilor sau a primatelor. Cercetatorul William Roberts este unul dintre cei care au realizat asemenea studii si care a ajuns la concluzii remarcabile despre cum percep animalele timpul si despre cum functioneaza memoria acestora. El spune ca animalele sunt „captive in timp" si prin asta se refera la faptul ca ele traiesc numai in prezent. Nu pot „calatori" in timp inainte sau inapoi in mod voit. Oamenii pot accesa anumite amintiri si pot anticipa evenimente viitoare, animalele nu.
Animalele pot fi antrenate sa faca o serie de lucruri la fel cum copiii sunt invatati sa le faca. Pana la varsta de patru ani, copiii invata lucruri elementare, dar nu au capacitatea de a-si aminti cand sau in ce fel au dobandit aceste cunostinte. Cu alte cuvinte, nu au puterea memoriei episodice. In mod similar, un catel stie ce sa faca la comanda „Sezi!" dar nu-si poate aminti cand a invatat acea comanda.
Faptul ca un caine stie cand trebuie sa soseasca stapanul acasa a fost explicat prin rolul pe care il au ritmurile biologice interne ale acestuia. Astfel, el reactioneza in concordanta cu o stare biologica pe care o are intr-un anumit moment al zilei, acesta fiind stimulul.
Animalele nu par sa anticipeze prea bine nici nevoile lor pe termen lung, ceea ce le sugereaza cercetatorilor ca nu au notiunea de viitor. De exemplu, un studiu efectuat pe maimute a aratat ca acestea au ales in mod repetat doua banane in loc de una, atunci cand le era foame. In momentul in care senzatia de foame a disparut, animalele nu au mai fost interesate de mancare si au ales din ce in ce mai putine banane. Astfel, satisfacerea nevoii imediate este singurul lor criteriu si le lipseste anticipatia. Toate concluziile de pana acum duc la concluzia ca intelegerea complexa a timpului este fundamental umana.
Cainii au abilitati remarcabile, dar se pare ca tindem sa le amplificam si sa proiectam caracteristici umane asupra prietenilor nostri canini. Desi cainii sunt mai mult influentati de ritmurile biologice si au un instinct natural foarte pronuntat in multe privinte, intelegerea timpului este inferioara felului in care oamenii fac acest lucru.
Surse: www.howstuffworks.com, Roberts, William A. „Are Animals Stuck in Time?"
Bianca Ionita