Becatele mici frecventeaza zonele de coasta, lizierele umede, lagunele, zonele mlastinoase, in cautarea hranei vii. Se reproduc in Arctica, in tundra din Canada si Alaska, in nord-estul Siberiei si nord-vestul Canadei. Parintii isi abandoneaza progenitura de indata ce penajul acesteia ii permite sa se protejeze de frig si sa zboare. La 16-20 de zile dupa nastere, becatele sunt apte de zbor. De indata ce ajung in locurile in care isi cauta hrana, se constituie in grupuri care isi apara domeniul. Deocamdata, populatia de becate mici e stabila, dar amenintata de distrugerea sau de degradarea habitatului. La apropierea iernii, becatele pleaca din locurile in care se reproduc, pentru a intreprinde o lunga calatorie spre sud. Sunt pasari de litoral care se disperseaza in grupuri, zburand spre locuri indepartate din unele tari nordice din Europa, spre Africa occidentala sau Australia. Zborul lor e neintrerupt, pana gasesc zone in care se pot hrani. Survoleaza intinderi imense in cautarea mlastinilor din zonele de coasta.
Cativa oameni de stiinta de la Institutul de cercetari marine din Olanda studiaza de mai multi ani evolutia unui numar de aproximativ 170.000 de becate care migreaza in fiecare an din Arctica siberiana spre golful Roebuck, aflat in zona de coasta nord-vestica a Australiei. Un periplu de 12.000 de km. Specialistii incearca sa inteleaga cum pot suporta arsita verii australe si frigul siberian. Din februarie pana in aprilie, viata in acest golf e insuportabila, din cauza caldurii excesive si a umiditatii, mai ales pentru niste vietuitoare care se reproduc in Arctica.
Temperatura corporala a becatelor poate depasi 40ºC. Pentru a se racori, respira rapid, isi pliaza aripile spre spate pentru a lasa pielea sa respire si se balacesc in ape de mica adancime. Dar in Roebuck sansele de a se racori nu exista, temperatura apei depasind 34ºC. In timpul fluxului, scade cu cateva grade. Mlastinile din Roebuck sunt pline de moluste si alte nevertebrate, hrana preferata a becatelor. O hrana care le intareste musculatura, le ingrasa, le ofera energie.
Cercetatorii olandezi au capturat un mare numar de pasari cu ajutorul unor plase lansate de tunuri speciale si le-au fixat cate un inel metalic numerotat deasupra labei, pentru a le putea identifica in cazul in care vor fi din nou capturate in Roebuck. Cateva zeci de pasari sunt dotate si cu emitatoare radio. Mai multe becate au fost examinate cu ultrasunete pentru a se determina musculatura aripilor si cea din zona stomacului. Pentru a ajunge in Arctica siberiana, becatele au nevoie de cateva saptamani ca sa parcurga cei 12.000 de kilometri, nu inainte de a poposi pe coastele Chinei.