Din aceeasi categorie
|
Zugspitze-Germania 142 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Phantasialand, Germania 22 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Schwangau, Germania 174 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Limbach-Oberfrohna-Germania 312 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Saxonia-Anhalt-Germania 1.067 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gunzburg -Germania 1.267 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Karlsruhe-Germania 997 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Legoland Deutschland-Germania 113 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Zwickau-Germania 299 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Holstentor- Lubeck--Germania 606 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Mannheim Germania
| Adaugat de Cozana | 06.06.2018 |  Adauga
la favorite |
236 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMannheim este un oras in sud-vestul Germaniei (landul Baden-Wurttemberg), situat la varsarea raului Neckar in fluviul Rin. Are 299 844 locuitori, fiind al doilea oras ca marime (dupa Stuttgart) al landului. Este un important centru industrial, comercial, cultural si universitar.
Micul satuc de pescari Mannenheim este atestat documentar pentru prima oara in 766, in Codexul Laureshamensis.[2] In 1606 Principele Elector Frederic al IV-lea (1583-1610) a ridicat la Mannenheim, cu ajutorul unei comunitati de colonisti protestanti refugiati in timpul stapanirii spaniole din Tarile de Jos, citadela pe plan heptagonal Friedrichsburg, despartita la nord de asezarea propriu-zisa. Aceasta a fost, la randul ei, fortificata si reinnoita conform unui plan care prevedea o retea de strazi intersectate in unghi drept, conceput de arhitectul olandez Bartel Janson. Interesul brusc pentru Mannenheim s-a datorat situatiei marcate de conflictul dintre Maximilian I. al Bavariei si principii protestanti, care se reunisera in Uniunea Protestanta, condusa de Frederic al IV-lea. Localitatea avea avantajul unei pozitii plane si interesante din punct de vedere strategic, la varsarea raului Neckar in Rin. In 1607 localitatea a fost ridicata la rangul de oras.[3]
In cursul Razboiului de 30 de ani, orasul a fost ocupat in 1622 de trupele Ligii Catolice, conduse de generalul Tilly, si a suferit mari distrugeri.[4]Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a inlesnit, dupa razboi, opera de reconstructie prin acordarea de privilegii privind libertatea mestesugurilor si cea confesionala. Aceste libertati au atras noi cetateni in oras, mai ales hughenoti si valoni. In mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost inaltat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante.
Orasul a fost din nou distrus in timpul Razboiului de Succesiune al Palatinatului, de aceasta data de trupele franceze (1689).[5] Aceste distrugeri au afectat toate cladirile ridicate in decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstructia orasului a fost insarcinat imediat dupa devastare generalul de origine olandeza Menno van Coehoorn (1641-1704), expert in fortificatii. Coehoorn a rezolvat problema unificarii spatiului civic cu fosta citadela printr-un sistem unic de fortificatie, planificand resedinta si viitorul Oras de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei si preluand planul rectangular al retelei de strazi de la fosta localitate. Populatia de burghezi si meseriasi s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificatii ramasese, deocamdata, virana, conform indicatiilor princiare. Aici, in actuala zona O 1, au fost amenajate, in 1743, piata "Neue Markt" (numita azi "Paradeplatz") si aleea "Planken", care lega portile Rhein-Tor si Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest si est-sud-est, care corespund strazilor actuale Kurpfalzstrasse si Planken.
In 1720Principele Karl Philipp (1716-1742) din linia catolica de Pfalz-Neuburg a mutat resedinta Palatinatului de la Heidelberg la Mannheim si a pus piatra de temelie a viitorului castel, construit in stilul barocului tarziu intre 1720 si 1760.[6] Acest ansamblu de resedinta a fost la vremea aceea al doilea ca marime in Europa, dupa Versailles. Sub domnia Principelui Carl Theodor (1724-1799) orasul a cunoscut o perioada de prosperitate economica si de inflorire din punct de vedere cultural, care a fost curmata in 1778, odata cu mutarea resedintei principelui la Munchen, intervenita datorita succesiunii sale in cadrul liniei sudbavareze ale casei Wittelsbach. In 1778 Freiherr von Dalberg devine primul intendent al teatrului national din Mannheim.[7] Viata culturala a orasului a fost in acea perioada foarte bogata in evenimente, curtea de la Mannheim dobandind un renume international mai ales datorita cultivarii muzicii, dansului, teatrului si artelor plastice. Mozart a sustinut la castel un prim concert in 1777, pentru a reveni des in orasul in care se dezvoltase, prin prima "Scoala de la Mannheim", stilul muzical premergator perioadei clasice vieneze. Resedinta, supranumita "Atena Palatinatului", i-a atras, de asemenea, pe Voltaire, Lessing si Kleist. Principele Carl Theodor a infiintat la Mannheim "Academia Palatina de Stiinte", azi transformata in "Academia Stiintelor din Heidelberg", si "Societatea Germana de Cultivare a Limbii si Literaturii Germane". Dupa mutarea resedintei la Munchen, orasul si-a pierdut valoroasele colectii princiare de arta. In 1779 s-a infiintat la Mannheim Teatrul National, la care a avut loc la 13 ianuarie 1782 premiera piesei Hotii (Die Rauber) de Friedrich Schiller. Scriitorul se refugiase la Mannheim din cauza constrangerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. In anul 1839aceasta institutie a trecut din custodia princiara in cea a orasului.
In timpul Revolutiei Franceze si al Razboaielor Napoleoniene orasul a fost cucerit, succesiv, de catre francezi (1795) si austrieci, iar Palatinatul a disparut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritoriala impusa de Napoleon, in componenta Marelui Ducat Baden. In anul 1799fusesera distruse zidurile de fortificatie ale orasului. In locul lor s-au amenajat parcuri, proiectate de Friedrich Ludwig von Sckell. Castelul din Mannheim a servit intre anii 1806 si 1812 drept resedinta Marelui Duce Karl Ludwig Friedrich (1786-1818), apoi vaduvei sale, Stephanie de Beauharnais (1789-1860). Orasul si-a pierdut in decursul secolului al XIX-lea importanta politica, insa a devenit un important centru comercial si industrial.
Premizele dezvoltarii economice au fost liberalizarea comertului naval de pe Rin si extinderea amenajarilor portuare din arealul orasului care a urmat acestei reforme (1834-1840 si 1885/1887). Din 1870 iau fiinta mai multe fabrici in zonele limitrofe, ocupate, initial, de gradini, unde se construiesc colonii muncitoresti. Ca reactie la conditiile insalubre si la lipsa de spatiu care domneau in aceste colonii, a luat nastere, mai tarziu, miscarea "Orasului-Gradina", dupa modelul dat de "Garden city movement" in Anglia. Acestei miscari i se datoreaza constructia suburbiilor din Mannheim-Waldhof (1912) si Almenhof (azi apartinand de Mannheim-Neckarau, 1925). Portiunea de est a orasului a fost proiectata incepand cu deceniul sapte al secolului al XIX-lea. Evolutia urbanistica a fost dirijata pe atunci de arhitectii Gustav Uhlmann si Richard Perrey. La inceputul secolului al XX-lea au fost intensificate eforturile de a ridica noul Oras de Est, care urma sa gazduiasca in 1907 "Expozitia Jubiliara de Arta si Horticultura" destinata comemorarii a 300 de ani de la infiintarea orasului. Arhitectul Bruno Schmitz a conceput, cu aceasta ocazie, piata Friedrichsplatz si cladirile ei, conform unor concepte influentate de caracterul baroc al orasului, dar apartinand stilului Art Nouveau. Lucrarile la acest ansamblu urbanistic au durat din 1899 pana in 1902. Piata este dominata de Turnul de Apa, construit intre 1886 si 1889, dupa planurile lui Gustav Halmhuber. Principii moderne au stat, in schimb, la baza proiectelor lui Hermann Billing si Max Laeuger. Primul este arhitectul Galeriei de Arta din Mannheim (Kunsthalle), al doilea a proiectat pavilionul Marii Expozitii de Horticultura.
In cursul celui de-al Doilea Razboi Mondialorasul, un important centru industrial al Germaniei, a fost bombardat de catre aliati in 151 atacuri aeriene si distrus, din nou, aproape in intregime. Cultura germana a pierdut astfel cladirea Teatrului National, a celei mai vechi institutii de teatru din spatiul german, care fusese administrata local. Dupa reconstructia postbelica, bazata pe elementele din beton armat, Mannheim devine un important centru industrial, universitar si cultural. Corpul central si biserica resedintei princiare au fost reconstruite conform vechilor planuri, restul ansamblului a adapostit, dupa 1945, o parte din universitate si a suferit de aceea modificari care contravin caracterului originar al monumentului. Planul actual al orasului vechi dintre Rin si Neckar respecta substanta istorica din 1607, avand o forma semicirculara, asociata radial curtii castelului, si fiind compus dintr-o grila de 144 patrate. Datorita acestei structuri specifice, s-a impus, cu anumite modificari, un sistem de denotare al adreselor asemanator celui de pe o tabla de sah, care fusese deja adoptat in 1811. Acesta renunta la numele de strazi, denumind in schimb sectoarele patrate conform unor coordonate formate din cifre si litere.
Federale de Horticultura (Bundesgartenschau), s-a construit Turnul de Telecomunicatii. In ultimele decenii ale secolului XX s-au realizat Planetariul, noul corp al Galeriei de Arta, noul muzeu Reiss-Engelhorn, primaria, noul areal al Targului de Mai, noua sinagoga, moscheea Yavuz-Sultan-Selim, Muzeul Tehnic al landului Baden-Wurttemberg, Stadionul Carl Benz si Tunelul Fahrlach. In 2001 silueta orasului a capatat un nou accent prin ridicarea sediului Asigurarilor Victoria, asa-numitul Victoria-Turm, o constructie postmoderna de 97 metri inaltime, cu o fatada de sticla.
Economie[
Zona industriala Mannheim-Ludwigshafen este una din cele mai active din sud-vestul Germaniei, beneficiind de o infrastructura de transport foarte dezvoltata. Mannheim este un important nod feroviar, are un port (la varsarea Neckarului in Rin), un aeroport militar si unul civil (deschis doar traficului national). Prin regiune trec nu mai putin de 7 autostrazi (A5, A6, A61, A67, A650, A656, A659). Printre multe altele, DaimlerChrysler are in Mannheim o uzina care produce autobuze Mercedes-Benz.
Micul satuc de pescari Mannenheim este atestat documentar pentru prima oara in 766, in Codexul Laureshamensis.[2] In 1606 Principele Elector Frederic al IV-lea (1583-1610) a ridicat la Mannenheim, cu ajutorul unei comunitati de colonisti protestanti refugiati in timpul stapanirii spaniole din Tarile de Jos, citadela pe plan heptagonal Friedrichsburg, despartita la nord de asezarea propriu-zisa. Aceasta a fost, la randul ei, fortificata si reinnoita conform unui plan care prevedea o retea de strazi intersectate in unghi drept, conceput de arhitectul olandez Bartel Janson. Interesul brusc pentru Mannenheim s-a datorat situatiei marcate de conflictul dintre Maximilian I. al Bavariei si principii protestanti, care se reunisera in Uniunea Protestanta, condusa de Frederic al IV-lea. Localitatea avea avantajul unei pozitii plane si interesante din punct de vedere strategic, la varsarea raului Neckar in Rin. In 1607 localitatea a fost ridicata la rangul de oras.[3]
In cursul Razboiului de 30 de ani, orasul a fost ocupat in 1622 de trupele Ligii Catolice, conduse de generalul Tilly, si a suferit mari distrugeri.[4]Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a inlesnit, dupa razboi, opera de reconstructie prin acordarea de privilegii privind libertatea mestesugurilor si cea confesionala. Aceste libertati au atras noi cetateni in oras, mai ales hughenoti si valoni. In mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost inaltat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante.
Orasul a fost din nou distrus in timpul Razboiului de Succesiune al Palatinatului, de aceasta data de trupele franceze (1689).[5] Aceste distrugeri au afectat toate cladirile ridicate in decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstructia orasului a fost insarcinat imediat dupa devastare generalul de origine olandeza Menno van Coehoorn (1641-1704), expert in fortificatii. Coehoorn a rezolvat problema unificarii spatiului civic cu fosta citadela printr-un sistem unic de fortificatie, planificand resedinta si viitorul Oras de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei si preluand planul rectangular al retelei de strazi de la fosta localitate. Populatia de burghezi si meseriasi s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificatii ramasese, deocamdata, virana, conform indicatiilor princiare. Aici, in actuala zona O 1, au fost amenajate, in 1743, piata "Neue Markt" (numita azi "Paradeplatz") si aleea "Planken", care lega portile Rhein-Tor si Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest si est-sud-est, care corespund strazilor actuale Kurpfalzstrasse si Planken.
In 1720Principele Karl Philipp (1716-1742) din linia catolica de Pfalz-Neuburg a mutat resedinta Palatinatului de la Heidelberg la Mannheim si a pus piatra de temelie a viitorului castel, construit in stilul barocului tarziu intre 1720 si 1760.[6] Acest ansamblu de resedinta a fost la vremea aceea al doilea ca marime in Europa, dupa Versailles. Sub domnia Principelui Carl Theodor (1724-1799) orasul a cunoscut o perioada de prosperitate economica si de inflorire din punct de vedere cultural, care a fost curmata in 1778, odata cu mutarea resedintei principelui la Munchen, intervenita datorita succesiunii sale in cadrul liniei sudbavareze ale casei Wittelsbach. In 1778 Freiherr von Dalberg devine primul intendent al teatrului national din Mannheim.[7] Viata culturala a orasului a fost in acea perioada foarte bogata in evenimente, curtea de la Mannheim dobandind un renume international mai ales datorita cultivarii muzicii, dansului, teatrului si artelor plastice. Mozart a sustinut la castel un prim concert in 1777, pentru a reveni des in orasul in care se dezvoltase, prin prima "Scoala de la Mannheim", stilul muzical premergator perioadei clasice vieneze. Resedinta, supranumita "Atena Palatinatului", i-a atras, de asemenea, pe Voltaire, Lessing si Kleist. Principele Carl Theodor a infiintat la Mannheim "Academia Palatina de Stiinte", azi transformata in "Academia Stiintelor din Heidelberg", si "Societatea Germana de Cultivare a Limbii si Literaturii Germane". Dupa mutarea resedintei la Munchen, orasul si-a pierdut valoroasele colectii princiare de arta. In 1779 s-a infiintat la Mannheim Teatrul National, la care a avut loc la 13 ianuarie 1782 premiera piesei Hotii (Die Rauber) de Friedrich Schiller. Scriitorul se refugiase la Mannheim din cauza constrangerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. In anul 1839aceasta institutie a trecut din custodia princiara in cea a orasului.
In timpul Revolutiei Franceze si al Razboaielor Napoleoniene orasul a fost cucerit, succesiv, de catre francezi (1795) si austrieci, iar Palatinatul a disparut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritoriala impusa de Napoleon, in componenta Marelui Ducat Baden. In anul 1799fusesera distruse zidurile de fortificatie ale orasului. In locul lor s-au amenajat parcuri, proiectate de Friedrich Ludwig von Sckell. Castelul din Mannheim a servit intre anii 1806 si 1812 drept resedinta Marelui Duce Karl Ludwig Friedrich (1786-1818), apoi vaduvei sale, Stephanie de Beauharnais (1789-1860). Orasul si-a pierdut in decursul secolului al XIX-lea importanta politica, insa a devenit un important centru comercial si industrial.
Premizele dezvoltarii economice au fost liberalizarea comertului naval de pe Rin si extinderea amenajarilor portuare din arealul orasului care a urmat acestei reforme (1834-1840 si 1885/1887). Din 1870 iau fiinta mai multe fabrici in zonele limitrofe, ocupate, initial, de gradini, unde se construiesc colonii muncitoresti. Ca reactie la conditiile insalubre si la lipsa de spatiu care domneau in aceste colonii, a luat nastere, mai tarziu, miscarea "Orasului-Gradina", dupa modelul dat de "Garden city movement" in Anglia. Acestei miscari i se datoreaza constructia suburbiilor din Mannheim-Waldhof (1912) si Almenhof (azi apartinand de Mannheim-Neckarau, 1925). Portiunea de est a orasului a fost proiectata incepand cu deceniul sapte al secolului al XIX-lea. Evolutia urbanistica a fost dirijata pe atunci de arhitectii Gustav Uhlmann si Richard Perrey. La inceputul secolului al XX-lea au fost intensificate eforturile de a ridica noul Oras de Est, care urma sa gazduiasca in 1907 "Expozitia Jubiliara de Arta si Horticultura" destinata comemorarii a 300 de ani de la infiintarea orasului. Arhitectul Bruno Schmitz a conceput, cu aceasta ocazie, piata Friedrichsplatz si cladirile ei, conform unor concepte influentate de caracterul baroc al orasului, dar apartinand stilului Art Nouveau. Lucrarile la acest ansamblu urbanistic au durat din 1899 pana in 1902. Piata este dominata de Turnul de Apa, construit intre 1886 si 1889, dupa planurile lui Gustav Halmhuber. Principii moderne au stat, in schimb, la baza proiectelor lui Hermann Billing si Max Laeuger. Primul este arhitectul Galeriei de Arta din Mannheim (Kunsthalle), al doilea a proiectat pavilionul Marii Expozitii de Horticultura.
In cursul celui de-al Doilea Razboi Mondialorasul, un important centru industrial al Germaniei, a fost bombardat de catre aliati in 151 atacuri aeriene si distrus, din nou, aproape in intregime. Cultura germana a pierdut astfel cladirea Teatrului National, a celei mai vechi institutii de teatru din spatiul german, care fusese administrata local. Dupa reconstructia postbelica, bazata pe elementele din beton armat, Mannheim devine un important centru industrial, universitar si cultural. Corpul central si biserica resedintei princiare au fost reconstruite conform vechilor planuri, restul ansamblului a adapostit, dupa 1945, o parte din universitate si a suferit de aceea modificari care contravin caracterului originar al monumentului. Planul actual al orasului vechi dintre Rin si Neckar respecta substanta istorica din 1607, avand o forma semicirculara, asociata radial curtii castelului, si fiind compus dintr-o grila de 144 patrate. Datorita acestei structuri specifice, s-a impus, cu anumite modificari, un sistem de denotare al adreselor asemanator celui de pe o tabla de sah, care fusese deja adoptat in 1811. Acesta renunta la numele de strazi, denumind in schimb sectoarele patrate conform unor coordonate formate din cifre si litere.
Federale de Horticultura (Bundesgartenschau), s-a construit Turnul de Telecomunicatii. In ultimele decenii ale secolului XX s-au realizat Planetariul, noul corp al Galeriei de Arta, noul muzeu Reiss-Engelhorn, primaria, noul areal al Targului de Mai, noua sinagoga, moscheea Yavuz-Sultan-Selim, Muzeul Tehnic al landului Baden-Wurttemberg, Stadionul Carl Benz si Tunelul Fahrlach. In 2001 silueta orasului a capatat un nou accent prin ridicarea sediului Asigurarilor Victoria, asa-numitul Victoria-Turm, o constructie postmoderna de 97 metri inaltime, cu o fatada de sticla.
Economie[
Zona industriala Mannheim-Ludwigshafen este una din cele mai active din sud-vestul Germaniei, beneficiind de o infrastructura de transport foarte dezvoltata. Mannheim este un important nod feroviar, are un port (la varsarea Neckarului in Rin), un aeroport militar si unul civil (deschis doar traficului national). Prin regiune trec nu mai putin de 7 autostrazi (A5, A6, A61, A67, A650, A656, A659). Printre multe altele, DaimlerChrysler are in Mannheim o uzina care produce autobuze Mercedes-Benz.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.