In India primii oameni s-au asezat in nord, intre fluviul Indus si Gange in urma cu peste 5000 de ani.
Acolo s-a dezvoltat o civilizatie unitara ca stil, care se intindea pe o suprafata de peste o jumatate de milion de kilometri patrati, in mare parte pe teritoriul Punjabului de azi.
Sapaturile arheologice efectuate in secolul nostru au scos la iveala doua mari orase, Mohenjo-Daro si Harappa, fiecare cu o circonferinta de circa 5 km; orase care prin anul 2500 i.e.n. atinsesera, un uimitor nivel de civilizatie. Proiectate cu o deosebita rigoare urbanistica, cu grupuri rectangulare de cladiri, cu strazi principale largi, din care porneau strazi laterale drepte, uneori in scari; strazi bine intretinute, pavate cu lespezi de piatra, in mijloc cu canale de scurgere acoperite, si cu case impunatoare zidite din caramida bine arsa. Case chiar cu doua etaje,cu un sistem de canalizare, si uneori chiar cu camere de baie.
Fortareata din Mohenjo-Daro, cu parapete inalte de 12-15 m din lut batut si invelit cu caramizi arse, avea in incinta ei un mare bazin ritual. Fortareata era resedinta regelui, care era si sacerdotul suprem. Tot aici se aflau si centrul comercial, cel artizanal, ateliereie; depozitele de grine. Asemanarea evidenta dintre aceste orase sj nojie centre sumeriene atesta existenta unor legaturi comerciale intense, pe mare si pe uscat, Cu Mesopotamia. Fara aceste intense contacte - cu Persia, cu Arabia, cu Asia Centrala si in special cu zona mesopotamiana - nu s-ar putea explica evolutia atit de rapida a civilizatiei Indus. Scrierea insa pe care o folosea aceasta civilizatie nu seamana cu nici o alta scriere din lumea antica. Aceasta scriere hieroglifica (s-au gasit peste 270 de semne diferite, dar ramase nedescifrate), care folosea probabil ca material pe care se scria si frunzele de palmier, dar niciodata placi de argila arsa (ca in Mesopotamia), s-a pastrat pe citeva mii de sigilii descoperite pina acum. Sigiliile - al caror rost precis n-a fost inca lamurit - au de obicei forma patrata (iar nu cilindrica, de tipul mesopotamian) si poarta inscriptii hieroglifice si figuri de animale, in special boul asiatic cu coarne lungi. Probabil ca acest animal era venerat, caci cultul taurului se va mentine si in hinduismul de mai tirziu. Urme ale influentei culturii Indus persista in cultura indiana propriu zisa in cultul zeitei-mame, in venerarea vacii si in cultul zeului Siva.
Societatea indiana era impartita in patru caste, conform legilor lui Manu: preotii (brahmanii), razboinicii (ksatriya), producatorii (vaisya) si servitorii (sudra).
Nimic precis nu se stie despre creatorii acestei uimitoare si - deocamdata - misterioase civilizatii. Probabil ca ei au fost acei autohtoni dravidieni, oameni mici de statura, cu piele de culoare inchisa, ai caror urmasi numara azi in India peste o suta de milioane de suflete, in orice caz, civilizatia Indus s-a mentinut mai bine de o mie de ani. Dar dupa o indelungata si atit de prospera existenta, a urmat declinul - datorita unor cauze pe care nu le cunoastem. Iar dupa aceasta perioada de declin -prabusirea definitiva, incheiata in jurul anului 1.500 i.e.ri. Prabusire datorata invaziilor unor populatii ariene venite din nord-vest, din directia platoului iranian; populatii care, in scrierile lor, se mindreau cu titlul de "distrugatori de orase"...
Un titlu de sinistra "glorie": titlul binemeritat de distrugatori ai unei stravechi civilizatii - ai stralucitei civilizatii Indus.