Existenta unei civilizatii evoluate, care sa fi aparut in urma cu peste 9.000 de ani, parea pana de curand o idee de domeniul legendei, al fanteziei. Descoperiri arheologice recente sugereaza insa ca ar trebui sa rescriem cartile de istorie si sa completam pe lista marilor civilizatii ale lumii si o cultura pana acum necunoscuta, care a fost stearsa de pe fata pamantului in urma unui cataclism.
Gunung Padang este un complex megalitic situat in provincia indoneziana West Java. Este cel mai mare sit de acest fel din Asia de sud-est si, potrivit unor cercetari recente, este chiar mai vechi decat piramidele egiptene.
Gunung Padang inseamna in limba localnicilor „Muntele de Lumina" sau „Muntele Iluminarii". Situl arheologic se afla la o altitudine de 885 de metri, pe Muntele Padang, langa satul Karymukti.
Complexul magalitic se intinde pe 25 de hectare. Este format dintr-o serie de terase cu pereti pe piatra, care seamana cu zidurile de la Machu Pichu, din Peru.
Complexul magalitic se intinde pe 25 de hectare. Este format dintr-o serie de terase cu pereti pe piatra, care seamana cu zidurile de la Machu Pichu, din Peru. Complexul magalitic se intinde pe 25 de hectare. Este format dintr-o serie de terase cu pereti pe piatra, care seamana cu zidurile de la Machu Pichu, din Peru.
In varf se poate ajunge urcand 400 de trepte. Terasele sunt acoperite cu pietre de mari dimensiuni, de origine vulcanica.
Potrivit arheologilor, acest complex a fost construit pentru ritualuri religioase, fiind asociat si cu o legenda locala, portrivit careia regele Siliwangi a vrut sa ridice aici un palat, intr-o singura noapte.
Complexul a fost descoperit prima data de un cercetator danez, N.J. Krom, in anul 1914 si redescoperit ulterior in 1979, de localnici, care l-au considerat un loc sacru.
Initial, satenii au crezut ca acesta este un deal natural, dar cercetari recente sugereaza ca este de fapt o piramida in trepte, asemanatoare cu cele din America de Sud, care avea in varf megaliti dispusi pe 5 terase.
Analizele efectuate cu georadare au aratat ca exista constructii si sub acest complex, sub Muntele Padang, probabil mai multe incaperi de mari dimensiuni.
Situl arheologic este alcatuit din 4 straturi. Primul dateaza din jurul anului 600 i.e.n., al doilea din anul 4.900 i.e.n, iar ultimele doua sunt mult mai vechi.
Datarea cu carbon, realizata in anul 2012, a aratat ca monumentele aflate la 3-4 metri sub pamant au o vechime de 6.500 de ani, iar cele care se afla la 8-10 metri sub suprafata au o vechime de peste 12.000 de ani. Constructiile coboara pana la 15 metri in subteran.
Situl arheologic este alcatuit din 4 straturi. Primul dateaza din jurul anului 600 i.e.n., al doilea din anul 4.900 i.e.n, iar ultimele doua sunt mult mai vechi. Situl arheologic este alcatuit din 4 straturi. Primul dateaza din jurul anului 600 i.e.n., al doilea din anul 4.900 i.e.n, iar ultimele doua sunt mult mai vechi.
O alta testare cu carbon, realizata de Beta Analytic din Miami, Florida, la o adancime de 12 metri, sugereaza ca structura ar avea o vechime de peste 16.000 de ani.
Trebuie precizat ca in aceasta perioada (in jurul anului 10.000 i.e.n) Indonezia nu era un arhipelag cum este acum, ci parte a unui mare continent numit de geologi Sundaland, care a fost acoperit de ape la sfarsitul erei glaciare, cand a crescut nivelul marilor. Din Sundaland nu au mai ramas acum decat peninsula Malaysia si insulele care formeaza acum arhipelagul Indonezia.
Pana de curand, istoricii credeau ca oamenii care au trait aici in timpul ultimei ere glaciare erau vanatori-culegatori primitivi, care nu ar fi putut pune bazele unei civilizatii evoluate.
Potrivit cartilor de istorie, primele orase au fost construite in Mesopotamia abia in jurul anului 3.500 i.e.n si apoi in Egipt, iar cele mai vechi complexe megalitice (cele din insula malteza Gozo) dateaza din jurul anului 4.000 i.e.n.
Legenda Atlantidei, prezentata de Platon in celebrele sale dialoguri Timaeus si Critias, scrise in jurul anului 360 i.e.n., a fost respinsa de istorici ca pura fantezie in special pentru ca in perioada mentionata in scrierile istoricului grec (anul 9.600 i.e.n) se considera ca nu ar fi putut exista o civilizatie avansata, conform datelor de pana acum.
Interesant este insa ca aceasta perioada coincide cu sfarsitul ultimei ere glaciare si probabil cu epoca de inflorire a culturii de la Gunung Padang.
Danny Natawidjaja, geolog la Centrul de Cercetare pentru Geotehnologie din cadrul Institutului Indonezian pentru Stiinte, crede ca aceasta civilizatie a fost distrusa de un cataclism, asemeni Atlantidei lui Platon, probabil de cresterea brusca a nivelului marilor si oceanelor de la finalul erei glaciare.
Analiza elementelor de carbon din acest ciment, descoperit la 8-10 metri in subteran, arata ca materialul are o vechime de aproximativ 13.000 de ani. Analiza elementelor de carbon din acest ciment, descoperit la 8-10 metri in subteran, arata ca materialul are o vechime de aproximativ 13.000 de ani.
La fel ca in legenda greceasca, ar fi avut loc cutremure puternice si inundatii devastatoare, intre anii 10.900-9.600 i.e.n., provocate de topirea calotelor glaciare si de incalzirea rapida a climei.
„Este greu sa ne imaginam cum era atunci viata pe planeta noastra. O perioada a cataclismelor la nivel global. Multe specii de animale au disparut atunci, printre care si mamutii. Instabilitatea climei i-a afectat nu doar pe vanatorii-culegatori de care vorbesc istoricii, dar a distrus si o mare civilizatie, care a fost practic stearsa din istorie", crede Danny Natawidjaja.
Natawidjaja spune ca la Gunung Padang a existat o civilizatie la fel de evoluata ca aceea din Egiptul antic, dar mult mai veche decat aceasta.
Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono a declarat recent ca este convins ca aici se afla cel mai vechi monument preistoric din lume. El a vizitat in luna martie situl Gunung Padang si a dispus organizarea unui proiect amplu de excavari si cercetare arheologica.
O comisie speciala a cercetat inca de anul trecut complexul si a demonstrat ca in subteran constructiile sunt pozitionate perfect pe axa est-vest, fiind prin urmare facute de mana omului.
Arheologii, coordonati de Ali Akbar de la Universitatea Indonezia, au descoperit aici un material similar cimentului, folosit pentru unele coloane de piatra care fusesera sparte si apoi reasamblate.
O echipa de geologi, condusa de Andang Bachtiar, a aflat detalii despre compozitia acestui ciment antic. El contine 45% fier, 41% dioxid de siliciu si 14% lut care are in componenta diferite minerale si carbon. Materialul astfel obtinut era foarte rezistent si aderent.
In subteran, constructiile sunt pozitionate perfect pe axa est-vest, fiind prin urmare facute de mana omului. In subteran, constructiile sunt pozitionate perfect pe axa est-vest, fiind prin urmare facute de mana omului.
Aceasta descoperire demonstreaza ca vechea civilizatie care a construit complexul Gunung Padang avea cunostinte avansate de metalurgie.
Analiza elementelor de carbon din acest ciment, descoperit la 8-10 metri in subteran, arata ca materialul are o vechime de aproximativ 13.000 de ani.
Complexul Gunung Padang poate fi vizitat de turisti, iar biletul de intrare costa echivalentul a doar 17 centi. Localnicii si autoratatile locale sunt insa ingrijorate ca acest sit ar putea fi distrus sau vandalizat, de aceea fac apel la protejarea si conservarea lui.
Acesta nu este insa singurul complex megalitic care pare sa contrazica toate cartile de istorie. Gobekli Tepe este un alt deal construit de om, in sud-estul Turciei si excavat de profesorul Klaus Schmidt, de la German Archaeological Institute.
Situl arheologic este format din cercuri megalitice din piatra si a fost ingropat intentionat, ca sa arate ca un deal natural. Cercurile megalitice dateaza din jurul anului 9.600 i.e.n.
Gobekli Tepe este un alt deal construit de om, in sud-estul Turciei si excavat de profesorul Klaus Schmidt, de la German Archaeological Institute. Gobekli Tepe este un alt deal construit de om, in sud-estul Turciei si excavat de profesorul Klaus Schmidt, de la German Archaeological Institute.
Nu se stie exact care era rolul acestei structuri, dar Schmidt crede ca aici erau sanctuare neolitice. Complexul se afla la 760 de metri deasupra nivelului marii.
Constructiile dateaza din doua perioade distincte: in prima etapa (mileniul X i.e.n) au fost ridicati pilonii uriasi de piatra, in forma de T, dispusi in mai multe cercuri. Cercetarile au demonstrat existenta a 20 de cercuri, cu aproximativ 200 de piloni, fiecare pilon avand 6 metri inaltime si cantarind 20 de tone.
In a doua etapa a constructiei au fost adaugati unor piloni mai mici, dispusi in incaperi rectangulare. Sanctuarele au fost abandonate la sfarsitul mileniului al VIII-lea i.e.n.