Fratii Wright: Orville (n. 19 august 1871, in Dayton, Ohio - d. 30 ianuarie 1948) si Wilbur Wright (n. 16 aprilie 1867, Melville, Indiana - d. 30 mai 1912, Dayton, Ohio, SUA) au reusit pentru prima oara in istoria aeronauticii sa efectueze un zbor dirijat cu un aparat de zbor cu motor (mai greu ca aerul). Pana la acea data, dupa parerea "expertilor" (asa cum ar fi spre exemplu Karl Jatho), un zbor motorizat nu putea fi dirijat. Trebuie precizat insa ca zborurile fratilor Wright din intervalul 17 Decembrie 1903 - Mai 1908 nu au martori si nici fotografii sau desene ale avioanelor construite de ei nu au fost publicate in perioada respectiva
Wilbur si Orville Wright sunt al treilea, respectiv al patrulea fiu al episcopului evanghelic din Dayton, Ohio, USA.[1] Inca din copilarie erau interesati de tehnica si zbor, motiv pentru care tatal lor le cumpara un avion de jucarie demontabil. Cei doi copii confectioneaza zmee. Acestea devenisera foarte populare in SUA, dupa incercarile lui Benjamin Franklin de studiere al electricitatii atmosferice cu ajutorul unui zmeu de hartie.
Saracit in urma razboiului civil, episcopul nu-si mai poate permite sa intretina fiii pentru continuarea studiilor. Din aceasta cauza cei doi fii ai lui au inceput 1880 sa editeze intr-o tipografie presa locala, presa religioasa si cataloage. Din cauza lipsei capitalului necesar, planul lor de a intemeia o fabrica de motoare cu ardere interna a trebuit sa fie abandonat. Capitalul pe care il aveau le-a permis doar deschiderea in Dayton a unui atelier (1892) de reparat biciclete.[2] Au devenit cunoscuti in regiune prin calitatea muncii, harnicia si priceperea lor in mecanica. Experienta acumulata in acel timp in mecanica, echilibrare si aerodinamica le va folosi mai tarziu la constructia avioanelor lor.
Premisele zborului
Fratii Wright au admirat realizarile lui Otto Lilienthal fiind socati profund de accidentul aviatic care i-a provocat moartea. De aceea au hotarat sa studieze locul prabusirii lui cu avionul, sa determine cauza accidentului si sa reconstruiasca avionul lui Lilienthal. Cautarile lor sistematice sunt completate cu citirea literaturii de specialitate din acea perioada, avandu-i ca autori pe Sir George Cayley, Octave Chanute, James Means (1853 - 1920), Louis Pierre Mouillard (1834 – 1897) si Otto Lilienthal.
Construirea planorului
Fratii Wright, Wilbur (in stanga) si Orville (in dreapta), la Kitty Hawk, Carolina de Nord, 1901
In anul 1889 fratii Wright incep construirea primului lor avion nemotorizat, un planor cu aripi duble. Din studiul tabelelor lui Lilienthal stabilesc ca fusese calculat gresit coeficientul "Smeaton" (un coeficient al raportului dintre portanta si rezistenta opusa de aer). Pentru experimentarea practica construiesc pentru prima oara un canal cu curent de aer.
In octombrie 1900 are loc prima incercare de zbor fara pilot in regiunea Kill Devil Hills langa Kitty Hawk din Carolina de Nord, pe malul Oceanului Atlantic, unde cauta sa profite de curentii permanenti si puternici de aer.
In vara anului 1901, cu un planor imbunatatit si cu pilot, reusesc sa zboare 100 de metri cu o viteza de 35 de kilometri pe ora. In timpul acestor zboruri experimentale reusesc pentru prima oara sa descrie in timpul zborului o curba. Perfectionand in continuare tehnica zborului, in anul 1902 au reusit sa parcurga o distanta de 622,5 metri. La data de 23 mai 1903 hotarasc montarea pe planor a unui motor.
Construirea avionului cu motor
Construirea elicei creeaza o serie de greutati; spre exemplu problema unghiului paletelor elicei, care trebuia sa ridice in aer un motor de 12 cai putere cu patru cilindri si racire cu apa, avand o greutate de 110 kg.
In cele din urma, dupa multe incercari infructuoase, la 17 decembrie 1903, Orville Wright reuseste sa zboare timp de 12 secunde, pe o distanta de 37 de metri, cu o viteza de 10,8 km/h. Wilbur Wright, la randul sau, reuseste sa zboare in aceeasi zi, de data aceasta timp de 59 de secunde, 260 de metri cu o viteza de 19 km/h.
Avionul lor, Kitty Hawk, avea latimea (inclusiv aripile) de 12,3 m, lungimea de 6,4 m si o greutate de 340 kg, fiind construit exclusiv din lemn si avand aripile din panza intinsa pe o rama. In anii urmatori fratii Wright imbunatatesc continuu tehnica zborului prin perfectionarea elicei si dotarea avionului cu un motor mai puternic, produs de Alberto Santos Dumont in 1906 - 1907.
In 1905 apar primii pionieri europeni ai zborului, Traian Vuia, care zboara in Paris, pe o distanta de 12 m, in ziua de 18 martie 1906 si Jacob Christian Hansen Ellehammer, care in septembrie 1906 zboara pe insula Lindholm pe o distanta de circa 40 de m.