Parcul National Ceahlau a fost declarat arie protejata prin Legea Nr.5 din 5 martie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate)[4] si reprezinta un areal montan cu o mare diversitate reliefala (turnuri, ace, creste calcaroase, relief carstic cu varfuri ascutite, pesteri, cheiuri, vaii) cu paduri, pajisti si fanete.
Situat in arealul Carpatilor Orientali si localizat la nivelul zonei centrale, acesta ocupa o suprafata de 8.396 hectare[5] (formata din conglomerate dure a Masivului Ceahlau) si include ariile protejate Polita cu Crini (rezervatie naturala de tip stiintific si botanic) si Cascada Duruitoarea (monument al naturii).
Aria naturala dispune de mai multe tipuri de habitate (Paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Paduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Paduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea), Paduri de Larix decidua si/sau Pinus cembra din regiunea montana, Paduri din Tilio-Acerion pe versanti abrupti, grohotisuri si ravene, Tufarisuri cu Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium, Pajisti calcifile alpine si subalpine, Pesteri inchise accesului public, Tufarisuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor, pana la cel montan si alpin, Comunitati rupicole calcifile sau pajisti bazifite din Alysso-Sedion albi, Fanete montane, Versanti stancosi cu vegetatie chasmofitica pe roci calcaroase si Vegetatie lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul raurilor montane) ce adapostesc o gama diversa de flora si fauna specifica lantului oriental al Carpatilor.
Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)
Parcul natural se suprapune sitului Natura 2000 - Ceahlau, la baza desemnarii caruia aflandu-se cateva specii faunistice si floristice enumerate in anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna si flora salbatica)[6]; printre care: sase mamifere: ursul brun (Ursus arctos[7], lupul (Canis lupus), rasul (Lynx lynx)[8], liliacul mic cu potcoava (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini) si liliacul comun (Myotis myotis); trei amfibieni: ivorasul-cu-burta-galbena (Bombina variegata)[9], tritonul cu creasta (Triturus cristatus) si salamandra carpatica (Triturus montandoni), un peste din specia Cottus gobio (zglavoaca), precum si cosasul-de-munte-cu-picioare-rosii, o nevertebrata din specia Odontopodisma rubripes.
La nivelul ierburilor vegeteaza sase specii floristice rare, enumerate in aceeasi anexa, astfel: ruginita (Asplenium adulterinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopotel de munte (Campanula serrata), mosisoare (Liparis loeselii), iarba-gatului (Tozzia carpathica) si stanjenelul salbatic (Iris aphylla ssp. hungarica)