Din aceeasi categorie
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep 12: 221 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Rwenzori 1.099 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Giurgeului 596 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Fagaras 387 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Simieni-Etiopa 1.635 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Saian 1.312 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Tannu-Ola 653 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Gilaului 161 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Bihorului 503 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Episodul 7: Muntii Baiului 358 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Muntii Macin
| Adaugat de Cozana | 08.01.2018 |  Adauga
la favorite |
494 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAcesti munti reprezinta martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfarsitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupa coltul de nord-vest, ridicandu-se deasupra Ostrovului Brailei cu peste 300-400 m si se prelungesc sub forma unei culmi inguste deluroase (numita Pintenul Bugeacului) pana in apropiere de Galati. Spre sud-est sunt separati de Podisul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carpelit. La vest sunt flancati de Ostrovul Brailei, spre care cad in trepte, iar la sud-est ei depasesc valea larga a Taitei si ajung pana in valea Lozovei, ingloband astfel doua mici culmi: Coslugea si Boclugea. Aceasta delimitare morfologica corespunde si cu linia de incalecare tectonica (falia inversa) Luncavita-Consul, care-i separa de Dealurile Niculitel. Un alt punct de separatie intre aceste unitati este Pasul Teilor, care se afla intre bazinele Taitei si Luncavitei.
Avand in ansamblu forma unui triunghi ascutit, Muntii Macinului au cea mai mare latime intre localitatea Turcoaia si valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfasoara pe directia NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce in ce mai numeroase si mai fragmentate in parte de S-SV, avand o culme principala, incepand in pantenul Bugeacului si pana in Dealul Carpelit.
Prelucrare 3D Varful Tutuiatu
Acest lant muntos principal culmineaza ca inaltime in varful Tutuiatu (467 m). In prelungirea acestuia spre nord vest se afla varful Pietrosul Mare (426 m) si culmea Pietrosu, dupa care inaltimile scad treptat, ajungand la 100-170 m in apropiere de localitatea Vacareni, iar in pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de varful Tutuiatu, culmea principala a Muntilor Macin se continua printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu varful Piatra Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea si Dealul Carpelit (350 m).
Formatiunile, geologice predominante aici sunt granitele gnaisice, sisturile, grauwackele si conglomeratele (formatiunea de Carpelit), granitele si dioritele din partea cea mai inalta (in care se afla varful Tutuiatu), cuartitele, filitele etc.
Urmeaza spre vest prima culme secundara numita Culmea Cheii, cu varful Pricopan (370 m) si masivul Maegina (285 m), ce se indreapta convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit.
Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase varfuri ascutite) si masivul Megina inchid depresiunea longitudinala Greci, drenata de doua vai, largi, - Dumbravei si Plopilor, ce se prelungeste spre nord-est, cu partea superioara a depresiunii Cernei. Aceasta culme secundara este constituita din granite gnaisice, micasisturi, cuartite si amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungeste prin Dealul Sararica, dar cu inaltimi mai mici.
Tot spre vest, urmeaza a doua culme secundara, paralela cu cele precedente, formata din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, inecate in loess si asezate in culise, in care se deosebesc dealurile Orliga (117 m), Carcaliu (95 m), Piatra Riioasa (112 m), Priopcea (409 m) si Mircea Voda (206 m). Acestea sunt constituite din cuartite, care predomina in masivul Priopcea, din micasituri, filite etc. si dezvoltate in plina zona stepica, joasa.
Ultimele inaltimi, care se prezinta sub forma de masive cu totul izolate, sunt Iacobdeal, cu varful Victoria (341 m) si Piatra Rosie (ambele constituite din granite), apoi Dealurile Bujoarele (38 0m), in care apar gresii, sisturi si calcare de varsta devoniana.
Pe latura estica a Muntilor Macin, pana la valea Lozovei, apar numai doua culmi paralele, prima formata din Dealul Coslugea (336 m) si a doua din dealurile Pirlita si Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuartite, filite, granite de varsta proterozoica. In nord-estul Muntilor Macin se afla Depresiunea Taitei superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balabancea-Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungeste in depresinea Luncavitei.
In cuprinsul depresiunii Taitei superioare apar intinse glacisuri deluvio-proluviale, cu terenuri bune pentru culturi si pasuni. In general, Muntii Macinului se prezinta din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuata si indelungata, a scos la suprafata granitele din corpurile locolitice de adancime. In timpul transgresiunii triasice ei formau o insula. Liniile structurale generale, in special sistemul de falii inverse cu directii NV-SE ale Muntilor Macin se relflecta in relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntos-deluroase, ci si prin orientarea culmilor munots-deluroase, ci si prin directia vailor principale, cum sunt Luncavita, Taita, Lozova etc. Acesti munti, cu inaltime redusa si aspect de dealuri (asa cum arata cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun in peisajul geografic general prin numeroase varfuri ascutite si versanti abrupti, plini de grohotisuri (in special sectoarele granitice).
Spatiul ecologic al zonei Dobrogei de Nord[modificare sursa]
Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerica este situata intre cele doua mari dislocatii transversale Galati-Tulcea si Peceneaga-Camena, care reprezinta latura nordica a horstului dobrogean.
In cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinica a Muntii Macin, zona triasica a Tulcei si zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleasi unitati, cu deosebirea ca in zona triasica au fost distinse doua regiuni:Dealurile Niculiteluiui si Dealurile Tulcei. Podisul Dobrogei de nord se afla in partea de sud-est a tarii si se diferentiaza de celelalte subunitati ale podisului dobrogean prin complexitatea reliefului si prin marea diversitate a alcatuirii geologice.
Limitele acestui compartiment dobrogean sunt conturate de doua linii tectonice, dispuse una la nord, pe directia Focsani-Galati-Tulcea si alta la sud, pe aliniamentul nord-vest-sud-est intre localitatile Peceneaga-Camena-Ceamurlia de Jos. Dunarea limitaza aceasta regiune atat in partea de vest, unde o desparte de Balta Brailei si Campia Romana, cat si in partea de nord, unde o separa de Delta marelui fluviu. In partea de est, limita e data de tarmul lagunar al Razimului, iar spre sud de podisul Dobrogei Centrale.
In podisul Dobrogei de nord, relieful se caracterizeaza prin inaltimi ce variaza de la cativa metri in regiunile de lunca si campiile de pe litoral, pana la 467m in varful Greci (Tutuiatu) punctul cel mai inalt al intregului podis dobrogean.Cea mai mare parte din suprafata acestei regiuni(49%) are altitudini cuprinse intre 50 si 200m, iar circa 40% inaltimi mai mici de 50m.Relieful cel mai inalt intre 200 si 400m, nu reprezinta decat 11% din podisul Dobrogei de Nord.Inaltimile cu peste 400m nu ocupa decat 9 km2(0,3%) si se afla raspandite in jurul varfului Tutuiatu si varful Sacari din podisul Atmagea.Cele mai mari inaltimi se afla in vestul acestei subregiuni, anume Muntii Macinului.Catre est cu altitudini ceva mai reduse, se desfasoara dealurile Niculitelului, in mare parte impadurite si fragmentate de o serie de dealuri(cursuri de apa cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporara).Ele se contiuna cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici si cu vai scurte ce se indreapta catre lunca Dunarii.
In partea de sud, podisul Dobrogei de Nord cuprinde podisul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus intre Dunare si laguna Razim. Relieful depresionar si afla in pattile marginale ale acestei regiuni.Spre lunca Dunarii si insira cateva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavita, Saun, Greci, Dorobantu s.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri.Spre latura estica, se desfasoara Depresiunea Nalbant, care ocupa circa 9% din spatiul podisului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim e marginita de campiile Nucarilor si Ceamurliei.
Avand in ansamblu forma unui triunghi ascutit, Muntii Macinului au cea mai mare latime intre localitatea Turcoaia si valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfasoara pe directia NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce in ce mai numeroase si mai fragmentate in parte de S-SV, avand o culme principala, incepand in pantenul Bugeacului si pana in Dealul Carpelit.
Prelucrare 3D Varful Tutuiatu
Acest lant muntos principal culmineaza ca inaltime in varful Tutuiatu (467 m). In prelungirea acestuia spre nord vest se afla varful Pietrosul Mare (426 m) si culmea Pietrosu, dupa care inaltimile scad treptat, ajungand la 100-170 m in apropiere de localitatea Vacareni, iar in pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de varful Tutuiatu, culmea principala a Muntilor Macin se continua printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu varful Piatra Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea si Dealul Carpelit (350 m).
Formatiunile, geologice predominante aici sunt granitele gnaisice, sisturile, grauwackele si conglomeratele (formatiunea de Carpelit), granitele si dioritele din partea cea mai inalta (in care se afla varful Tutuiatu), cuartitele, filitele etc.
Urmeaza spre vest prima culme secundara numita Culmea Cheii, cu varful Pricopan (370 m) si masivul Maegina (285 m), ce se indreapta convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit.
Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase varfuri ascutite) si masivul Megina inchid depresiunea longitudinala Greci, drenata de doua vai, largi, - Dumbravei si Plopilor, ce se prelungeste spre nord-est, cu partea superioara a depresiunii Cernei. Aceasta culme secundara este constituita din granite gnaisice, micasisturi, cuartite si amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungeste prin Dealul Sararica, dar cu inaltimi mai mici.
Tot spre vest, urmeaza a doua culme secundara, paralela cu cele precedente, formata din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, inecate in loess si asezate in culise, in care se deosebesc dealurile Orliga (117 m), Carcaliu (95 m), Piatra Riioasa (112 m), Priopcea (409 m) si Mircea Voda (206 m). Acestea sunt constituite din cuartite, care predomina in masivul Priopcea, din micasituri, filite etc. si dezvoltate in plina zona stepica, joasa.
Ultimele inaltimi, care se prezinta sub forma de masive cu totul izolate, sunt Iacobdeal, cu varful Victoria (341 m) si Piatra Rosie (ambele constituite din granite), apoi Dealurile Bujoarele (38 0m), in care apar gresii, sisturi si calcare de varsta devoniana.
Pe latura estica a Muntilor Macin, pana la valea Lozovei, apar numai doua culmi paralele, prima formata din Dealul Coslugea (336 m) si a doua din dealurile Pirlita si Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuartite, filite, granite de varsta proterozoica. In nord-estul Muntilor Macin se afla Depresiunea Taitei superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balabancea-Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungeste in depresinea Luncavitei.
In cuprinsul depresiunii Taitei superioare apar intinse glacisuri deluvio-proluviale, cu terenuri bune pentru culturi si pasuni. In general, Muntii Macinului se prezinta din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuata si indelungata, a scos la suprafata granitele din corpurile locolitice de adancime. In timpul transgresiunii triasice ei formau o insula. Liniile structurale generale, in special sistemul de falii inverse cu directii NV-SE ale Muntilor Macin se relflecta in relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntos-deluroase, ci si prin orientarea culmilor munots-deluroase, ci si prin directia vailor principale, cum sunt Luncavita, Taita, Lozova etc. Acesti munti, cu inaltime redusa si aspect de dealuri (asa cum arata cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun in peisajul geografic general prin numeroase varfuri ascutite si versanti abrupti, plini de grohotisuri (in special sectoarele granitice).
Spatiul ecologic al zonei Dobrogei de Nord[modificare sursa]
Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerica este situata intre cele doua mari dislocatii transversale Galati-Tulcea si Peceneaga-Camena, care reprezinta latura nordica a horstului dobrogean.
In cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinica a Muntii Macin, zona triasica a Tulcei si zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleasi unitati, cu deosebirea ca in zona triasica au fost distinse doua regiuni:Dealurile Niculiteluiui si Dealurile Tulcei. Podisul Dobrogei de nord se afla in partea de sud-est a tarii si se diferentiaza de celelalte subunitati ale podisului dobrogean prin complexitatea reliefului si prin marea diversitate a alcatuirii geologice.
Limitele acestui compartiment dobrogean sunt conturate de doua linii tectonice, dispuse una la nord, pe directia Focsani-Galati-Tulcea si alta la sud, pe aliniamentul nord-vest-sud-est intre localitatile Peceneaga-Camena-Ceamurlia de Jos. Dunarea limitaza aceasta regiune atat in partea de vest, unde o desparte de Balta Brailei si Campia Romana, cat si in partea de nord, unde o separa de Delta marelui fluviu. In partea de est, limita e data de tarmul lagunar al Razimului, iar spre sud de podisul Dobrogei Centrale.
In podisul Dobrogei de nord, relieful se caracterizeaza prin inaltimi ce variaza de la cativa metri in regiunile de lunca si campiile de pe litoral, pana la 467m in varful Greci (Tutuiatu) punctul cel mai inalt al intregului podis dobrogean.Cea mai mare parte din suprafata acestei regiuni(49%) are altitudini cuprinse intre 50 si 200m, iar circa 40% inaltimi mai mici de 50m.Relieful cel mai inalt intre 200 si 400m, nu reprezinta decat 11% din podisul Dobrogei de Nord.Inaltimile cu peste 400m nu ocupa decat 9 km2(0,3%) si se afla raspandite in jurul varfului Tutuiatu si varful Sacari din podisul Atmagea.Cele mai mari inaltimi se afla in vestul acestei subregiuni, anume Muntii Macinului.Catre est cu altitudini ceva mai reduse, se desfasoara dealurile Niculitelului, in mare parte impadurite si fragmentate de o serie de dealuri(cursuri de apa cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporara).Ele se contiuna cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici si cu vai scurte ce se indreapta catre lunca Dunarii.
In partea de sud, podisul Dobrogei de Nord cuprinde podisul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus intre Dunare si laguna Razim. Relieful depresionar si afla in pattile marginale ale acestei regiuni.Spre lunca Dunarii si insira cateva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavita, Saun, Greci, Dorobantu s.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri.Spre latura estica, se desfasoara Depresiunea Nalbant, care ocupa circa 9% din spatiul podisului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim e marginita de campiile Nucarilor si Ceamurliei.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.