Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  De ce sarbatorim Craciunul? |
508 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  De ce sarbatorim Craciunul?
390 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Solstitiul de iarna
1.236 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Un barbat sarbatoreste Craciunul in fiecare zi!
324 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Provence: cultura si traditiile din sudul Frantei
418 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Piepturi goale si buzunare pline,
1.009 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Filmul Revolutiei din Decembrie 1989 (versiune completa)
418 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  14.04.2004 - Ceausescu - zbor si prabusire
890 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Pasarile Americii, James Audubon
1.102 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Mihai Eminescu – Repere majore din viata marelui geniu.
442 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cinema >> Stiinta, documentare
 

 

De ce sarbatorim pe 25 decembrie?

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 22.12.2017  Adauga la favorite 632 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Pentru mai mult de 2 miliarde de crestini, 25 Decembrie este sarbatoarea Nasterii Domnului, a patra mare sarbatoare dupa Pasti, Rusalii si Vinerea Mare. De la inceputul secolului XX, Craciunul este si o sarbatoare laica, celebrata de crestini si de catre necrestini, cu obiceiuri specifice fiecarei tari.
Crestinii celebreaza in 25 decembrie Nasterea lui Isus Cristos, desi in Biblie nu apare nimic care sa stabileasca data nasterii sale in preajma acestei zile. Motivul precis pentru care Craciunul a ajuns sa fie celebrat in aceasta data ramane obscur, dar se crede ca aceasta sarbatoatoare si-ar avea originea in celebrarile pagane ale solstitiului de iarna.

De la reintoarcerea Soarelui la Sarbatoarea Nasterii Domnului
In perioada solstitiului de iarna, religiile precrestine marcau reintoarcerea Soarelui.

Cea mai veche referinta scrisa despre o astfel de celebrare a fost gasita in Mesopotamia, unde sarbatoarea tinea 12 zile si avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.

In perioada solstitiului de iarna, si Roma antica avea o sarbatoare care venera Soarele si lumina care biruia intunericul, un cult preluat de la persanii care-l adorau pe Mithra - zeul soarelui. De la mijlocul lunii decembrie si pana la 1 ianuarie erau Saturnaliile, o sarbatoare in cinstea zeului Saturn, divinitatea care patrona muncile agricole si roadele pamantului, si a nasterii Soarelui neinvins, sol invictus, la solstitiul de iarna, cand zilele reincep sa creasca.
In primele doua secole ale crestinismului primar nu a existat nici o celebrare a nasterii lui Isus si abia in secolul IV, dupa ce crestinismul a fost declarat religie oficiala a Imperiului Roman, a aparut ideea de a indica ziua Lui de nastere. Pana atunci exista o sarbatoare comuna, la 6 ianuarie, pentru a celebra Nasterea Domnului, Botezul Sau de catre Sfantul Ioan si participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior si de Biserica Romei.

In Apus (Roma), in anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos.

Din anul 325, primul imparat roman crestin Constantin cel Mare a stabilit sa se sarbatoreasca data cand se aniversa Nasterea lui Iisus Hristos, iar in anul 429, Imparatul Iustinian a declarat ziua nasterii lui Iisus drept sarbatoare a Imperiului Roman.

Alegerea datei nasterii lui Isus si sarbatorirea ei oficiala au fost probabil decise pentru a contracara influenta sarbatorii pagane numite Natalis Solis Invicti (Nasterea neinvinsului Soare) si inchinarea la Mithra, zeul persan al Soarelui, care s-ar fi nascut in acea zi.

In Rasarit, pentru ziua de nastere a Domnului, a fost aleasa data de 6 ianuarie, ziua cand grecii sarbatoreau nasterea zeului Dionysos, iar egiptenii, nasterea zeului Osiris. Aceasta data este si astazi celebrata in Bisericile Ortodoxe Greaca si Rusa.
Sfantul Patrick a introdus aceasta sarbatoare in Irlanda in anul 461, Augustin de Canterbury statorniceste aceeasi traditie in Anglia in 604, iar un secol mai tarziu Sfantul Bonifaciu instituia in Germania celebrarea Nasterii lui Iisus tot la 25 decembrie.

In anul in 815, Craciunul a patruns in Scandinavia prin Sfantul Angsar, Sfantul Chiril a contribuit la raspandirea sarbatorii crestine in tarile slave, Sfantul Adalbert in Ungaria, incepand din 997, iar Danemarca se va crestina complet in perioada 1014-1053.
In tarile Europei occidentale, protestantii au interzis in anumite epoci serbarea Craciunului si cultul sfintilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis in Anglia aceasta sarbatoare intre anii 1649 si 1660.

Abia in secolul XIX, Craciunul a devenit cu adevarat popular ca sarbatoare a copiilor, a darurilor si a caritatii, iar responsabil de aceasta mentalitate este Charles Dickens. In 1843, Dickens publica nuvela “Colind de Craciun", despre un om morocanos si mizantrop care se transforma, dupa ce primeste vizita a patru fantome in ajunul Craciunului, poveste ilustrata apoi si transpusa in filme si desene animate.

Statul american Alabama a fost primul care a declarat Craciunul drept sarbatoare legala in 1836, iar apoi din 1870 a devenit sarbatoare nationala in toate statele americane.

Biserica Catolica s-a opus, zadarnic, afirmarii lui Mos Craciun si a manifestat rezistenta fata de asimilarea unor mitologii populare diferite de crestinism, in special in anii 1950.

In lume, fiecare comunitate de crestini a sarbatorit insa Craciunul in functie de traditiile culturii locului si de obiceiurile pagane din momentul convertirii, si asa se face ca ritualurile specifice sunt numeroase si foarte diferite.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.