Parcul Copou (sau Gradina Copou) este cel mai vechi parc din Iasi, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zona centrala si de nord a orasului.
Contribuind semnificativ la calitatea aerului si la mentinerea biodiversitatii locale, vegetatia sa este majoritar arboricola, cu o compozitie peisagistica apreciata pentru frumusete, echilibru si valoare ecoprotectiva. Fondul principal este compus din tei, frasin si artar, complementat de prezenta a trei tipuri de arbusti: forsitia, iasomia si liliacul. Peisajele specifice gradinii includ un triplu aliniament de tisa pe latura estica, o padurice de molid la nord si aliniamente de chiparos californian si de Thuja gigantea de-a lungul parterului central. Vegetatia sa constituie o zona de habitat natural pentru diverse specii de animale, in special veverite si pasari.
Parcul dateaza din prima jumatate a secolului al XIX-lea, amenajarea sa incepand in anii 1833-1834 sub domnia lui Mihail Sturza. Situat intr-o zona ale carei spatii verzi devenisera populare in randul conducatorilor Moldovei inca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, parcul a trecut prin mai multe etape de dezvoltare, atingandu-si maximul de suprafata (19 hectare) si potential estetic spre sfarsitul secolului al XIX-lea.
In imaginarul colectiv parcul a devenit un loc simbolic si se intinde astazi pe circa 10 hectare, bucurandu-se de o compozitie peisagistica care a fost descrisa ca fiind unica in Moldova. In centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria moderna a tarii, Obeliscul cu lei, ridicat dupa planurile lui Gheorghe Asachi in cinstea domnitorului moldovean si a puterilor suzerane si protectoare sub a caror influenta se aflau Principatele Romane.