Din aceeasi categorie
|
Cea mai frumoasa reclama de Craciun 1.404 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Casa din masina 2.721 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dans intre...patru ochi 1.520 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
00:59
|
Blonda dela HONDA 2.387 vizite - 0 comentarii adaugat de laura |
||||||||||||||||||
|
Pur si simplu anuntul.ro 1.548 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Reclama Bud Light Beer 2011 2.937 vizite - 0 comentarii adaugat de annemary |
||||||||||||||||||
|
Immobiliare.it - Spot TV 30" - Mar. 2012 1.186 vizite - 0 comentarii adaugat de oana |
||||||||||||||||||
00:41
|
pampers boy 1.983 vizite - 0 comentarii adaugat de alecu |
||||||||||||||||||
|
Applicazione Android Immobiliare.it: cerca annunci 999 vizite - 0 comentarii adaugat de oana |
||||||||||||||||||
|
Proiectul Pepsi Refresh/ Da un refresh vietii urbane! 1.722 vizite - 0 comentarii adaugat de Mona |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Reclame
Maia Levantini - Cu titlu provizoriu (Editura Compania)
| Adaugat de zaharia | 15.11.2017 |  Adauga
la favorite |
2.050 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRomanul unui psihiatru melancolic - Romania, America, Romania - Cea mai recenta aparitie in Editura Compania
Multi intelectuali romani stau cuminti « la locurile lor » si citesc carti an de an. Si vine, mari, deodata un moment de preaplin derutant al propriei lor istorii. Care la 40 de ani nu e un clasic bilant, ci o luminare matura a vietii traite, plus palpairea unor intrebari grave la care mizeria actuala a lumii nu stie sa raspunda. In asemenea situatii, oamenii cu carte, ca Maia Levantini (un pseudonim), se astern la scris.
Psihiatru de formatie si in exercitiu,autoarea,Maia Levantini stie perfect ce are de facut :sa recupereze prin toate simturile, sa caute sens prin amintiri, analogii si ipoteze,
sa mascheze pentru a spune si sa spuna pentru a masca, sa construiasca o autofictiune reprezentativa nu doar pentru ea, ci si pentru noi.
Asa se face ca in acest text scris cu nerv si sange traiesc, mai exemplar decat intr-o vitrina de cristal, cele mai importante piese ale dramei romanesti de azi : tara fosta comunista, cu minimala ei schimbare din 89 cu tot, caldura
familiei, a copilariei si a tineretii, splendida adoratie pentru sublimi maestri, exilul hurducat si planetele diverse ale exilatilor, medalioane vesnic comparative ale intalnirilor cu traditii, sisteme, practici si figuri din Europa si din SUA, adormiri de confort si treziri de thriller, intoarceri acasa de fiu risipitor care sunt, de fapt, tot atatea piruete, fandari si retrageri tactice epuizante, ca in cazul tuturor celor deopotriva onesti si inteligenti (un blestem).Impresionant si fermecator e in acest volum spectacolul culturii concrescute (un tipic substitut
al belsugului si al libertatii conceput in Europa de Est) ca o a doua piele, al mintii care scrie marturie fara sa se fi antrenat vreodata anume pentru « a face literatura ».
Literatura « de sine » de aici este mai degraba un selfie cu arta decat vreo ambitie de artist. In schimb, toate mijloacele literaturii – de la retorica oralitatii plurilingve la jocul pe keyboards cu registre variate si flashback-uri
de film, ba mai revizitand chiar doine si balade, bocete si strigaturi, pe langa tabele in gust de Excel si liste de expus in PowerPoint – sunt puse la bataie pentru a nota « totul », tot ce poate fi livrat, nu fara ironie si autoironie, cititorului de azi de catre un nobil « dilettante » care intreaba si iar intreaba si tot intreaba…
Interogatia e, poate, telul ultim al acestei scriituri.
Caci ea povesteste indelung si declara sub juramant, in fond, pentru a interpela mai bine.
Ca toti romanii care pleaca din tara, Maia Levantini ar vrea sa stie
cui trebuie sa-i adreseze actul de acuzare pentru frangerea obligatorie a destinului ei, fie el si aparent implinit, cu o intreaga « lume noua » descoperita si cucerita in buzunar. Sa fie oare de-ajuns vinovatul « Ceasca » ? Vai, ce gluma buna ! Sa traga cu prastia doar in burtaverzimea perpetua, pentru care si exilul, devenit recent si oportun « diaspora », e la nevoie tot o colectie de « our assets », de preferinta
sub eticheta « exceptionalii nostri conationali din strainatate », « fiii gliei », « icoane ale neamului » etc. ?
Are oare rost ca un eminent psihiatru, dintr-un lung sir de eminenti « copii ai tarii », purtator si el, ca si ei,de multiple rani in inima, in creier si in suflet, sa spere ca mica lui tragedie si marea lui revolta sa gaseasca ecou la o noua elita romaneasca, alta decat cea vinovata de-a fi facut din milioane de oameni
cu cel putin 16 ani de scoala ostatici, migranti, bolnavi si eroi ? Poate ca da. Atunci cand n-o mai « merge si asa ».
Cine stie cand…
Cu titlu provizoriu e, printre altele, si victoria unei femei curajoase asupra hrubei impuse, conformismului,
complacerii, indoielii. O fireasca victorie pentru un om onest si inteligent. Pentru un astfel de om insa, venit din lumea romaneasca, lucrurile nu pot fi deocamdata decat provizorii. In Romania, sigure si definitive, cu aroma de etern nu sunt inca decat cele care-i privesc pe idioti si neonesti, campioni ai stabilitatii, ocupati sa negocieze zi si noapte « activele noastre », printre care se gasesc si din ce in ce mai multi fluturi provizorii prinsi in insectarul unei istorii amutite, mizerabile (aceea care nu stie sa raspunda).
Adina Keneres
Multi intelectuali romani stau cuminti « la locurile lor » si citesc carti an de an. Si vine, mari, deodata un moment de preaplin derutant al propriei lor istorii. Care la 40 de ani nu e un clasic bilant, ci o luminare matura a vietii traite, plus palpairea unor intrebari grave la care mizeria actuala a lumii nu stie sa raspunda. In asemenea situatii, oamenii cu carte, ca Maia Levantini (un pseudonim), se astern la scris.
Psihiatru de formatie si in exercitiu,autoarea,Maia Levantini stie perfect ce are de facut :sa recupereze prin toate simturile, sa caute sens prin amintiri, analogii si ipoteze,
sa mascheze pentru a spune si sa spuna pentru a masca, sa construiasca o autofictiune reprezentativa nu doar pentru ea, ci si pentru noi.
Asa se face ca in acest text scris cu nerv si sange traiesc, mai exemplar decat intr-o vitrina de cristal, cele mai importante piese ale dramei romanesti de azi : tara fosta comunista, cu minimala ei schimbare din 89 cu tot, caldura
familiei, a copilariei si a tineretii, splendida adoratie pentru sublimi maestri, exilul hurducat si planetele diverse ale exilatilor, medalioane vesnic comparative ale intalnirilor cu traditii, sisteme, practici si figuri din Europa si din SUA, adormiri de confort si treziri de thriller, intoarceri acasa de fiu risipitor care sunt, de fapt, tot atatea piruete, fandari si retrageri tactice epuizante, ca in cazul tuturor celor deopotriva onesti si inteligenti (un blestem).Impresionant si fermecator e in acest volum spectacolul culturii concrescute (un tipic substitut
al belsugului si al libertatii conceput in Europa de Est) ca o a doua piele, al mintii care scrie marturie fara sa se fi antrenat vreodata anume pentru « a face literatura ».
Literatura « de sine » de aici este mai degraba un selfie cu arta decat vreo ambitie de artist. In schimb, toate mijloacele literaturii – de la retorica oralitatii plurilingve la jocul pe keyboards cu registre variate si flashback-uri
de film, ba mai revizitand chiar doine si balade, bocete si strigaturi, pe langa tabele in gust de Excel si liste de expus in PowerPoint – sunt puse la bataie pentru a nota « totul », tot ce poate fi livrat, nu fara ironie si autoironie, cititorului de azi de catre un nobil « dilettante » care intreaba si iar intreaba si tot intreaba…
Interogatia e, poate, telul ultim al acestei scriituri.
Caci ea povesteste indelung si declara sub juramant, in fond, pentru a interpela mai bine.
Ca toti romanii care pleaca din tara, Maia Levantini ar vrea sa stie
cui trebuie sa-i adreseze actul de acuzare pentru frangerea obligatorie a destinului ei, fie el si aparent implinit, cu o intreaga « lume noua » descoperita si cucerita in buzunar. Sa fie oare de-ajuns vinovatul « Ceasca » ? Vai, ce gluma buna ! Sa traga cu prastia doar in burtaverzimea perpetua, pentru care si exilul, devenit recent si oportun « diaspora », e la nevoie tot o colectie de « our assets », de preferinta
sub eticheta « exceptionalii nostri conationali din strainatate », « fiii gliei », « icoane ale neamului » etc. ?
Are oare rost ca un eminent psihiatru, dintr-un lung sir de eminenti « copii ai tarii », purtator si el, ca si ei,de multiple rani in inima, in creier si in suflet, sa spere ca mica lui tragedie si marea lui revolta sa gaseasca ecou la o noua elita romaneasca, alta decat cea vinovata de-a fi facut din milioane de oameni
cu cel putin 16 ani de scoala ostatici, migranti, bolnavi si eroi ? Poate ca da. Atunci cand n-o mai « merge si asa ».
Cine stie cand…
Cu titlu provizoriu e, printre altele, si victoria unei femei curajoase asupra hrubei impuse, conformismului,
complacerii, indoielii. O fireasca victorie pentru un om onest si inteligent. Pentru un astfel de om insa, venit din lumea romaneasca, lucrurile nu pot fi deocamdata decat provizorii. In Romania, sigure si definitive, cu aroma de etern nu sunt inca decat cele care-i privesc pe idioti si neonesti, campioni ai stabilitatii, ocupati sa negocieze zi si noapte « activele noastre », printre care se gasesc si din ce in ce mai multi fluturi provizorii prinsi in insectarul unei istorii amutite, mizerabile (aceea care nu stie sa raspunda).
Adina Keneres
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.