Din aceeasi categorie
|
Judetul Constanta 1.021 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sfintii Constantin si Elena 412 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Imperiului Persan Ahemenid (550-330 i.Hr.) 425 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alexandru Cel Mare - Documentar in Lb. Romana 1.040 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Chan Chan (Peru) - Cel mai mare oras din chirpici 395 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constanta ,cel mai vechi oras din Romania 960 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Serghei Rahmaninov 1.101 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Cantemir si Petru cel Mare 16 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Imagini rare cu Constantin Brancusi filmat la lucru 1.185 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari cuceritori – Petru cel Mare 1.090 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Constantin cel Mare
| Adaugat de Cozana | 17.02.2017 |  Adauga
la favorite |
526 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNascut la Naissus, in provincia romana Moesia Superior, ca fiu al generalului Constantinus Chlorus (viitor imparat Constantiu I) si al Helenei. In 271-272, sub imparatul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori in slujba imparatului) in estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun. In 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmatiei. A fost prefectul pretorian al imparatului Maximian in 288-293.
La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de caesar. In 305, dupa abdicarea lui Diocletian si Maximian, se alatura tatalui sau, in Apus. La moartea lui Constantiu I, la Eburacum, in Britannia (25 iulie 306), este proclamat imparat de catre armata. In aceste imprejurari, Galerius, personalitatea dominanta a celei de-a doua tetrarhii, il proclama pe Flavius Severus augustus al Occidentului si il accepta pe Constantin, caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea si a treia tetrarhie nu aveau sa dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat imparat, iar Maximian care se retrasese, se intoarce pentru a pretinde puterea. In conditiile destramarii tetrarhiei, la conferinta de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar in Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.
In intelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupa Spania (310), apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele lui Maxentius la Turin, Verona si in batalia decisiva de la Podul Milvius de linga Roma, in care Maxentius isi gaseste moartea (312). Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.
[modificare] Convertirea lui Constantin
23 Estancia de Constantino (Vision de la Cruz)
Batalla en Puente Milvio entre Constantino y Majencio
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Prin „Edictul de la Milano" (313) dat de imparatul Constantin cel Mare si cu „Edictul de la Tesalonic" (380) al imparatului Teodosie (346-395), crestinismul a sfarsit prin a deveni o realitate mai intai tolerata, iar mai apoi constitutionala a Imperiului Roman. Traditia a reusit sa impamanteneasca chiar si in cultura laica ideea ca Edictul de la Milano, proclamat de Constantin si Licinius este actul prin care se instituie toleranta fata de cultul crestin
Imperiul Roman este astfel reunificat si supus autoritatii unui unic imparat, situatie politica nemaiintalnita din anul 285. Constantin, care se revendica drept, alesul pe pamant al divinitatii unice, abandoneaza politeismul tetrarhiei in favoarea monoteismului crestin. Principiul adoptiunii viitorilor imparati este inlocuit cu cel al ereditatii dinastice. Constantin a continuat si a desavarsit toate reformele initiate de imparatul Diocletian. Numarul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate in 14 dioceze si 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia si Galia). Prin crearea unei noi monede de aur (solidus-ul) este abandonata politica economica a principatului - care era bazata pe argint-, in favoarea aurului, care devine baza sistemului monetar imperial roman.
Armata se imparte acum definitiv in trupe de granita (limitanei) si trupe de campanie (comitatenses). Din initiativa lui Constantin este inaugurat in 328, intre Sucidava si Oescus, un pod peste Dunare, care reflecta importanta dobandita de regiunile nord-dunarene pentru imperiu. Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, recupereaza o parte din teritoriile Daciei (care fusese parasita de legiunile imparatului Aurelian). Acum Constantin si-a adaugat si titlul de Dacicus Maximus.
Pe plan religios, in 325, are loc la Niceea, primul conciliu ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice si canonice ale noii religii.
Prin botez, potrivit religiei crestine, lui Constantin cel Mare i s-au sters atat pacatul originar, mostenit de la protoparintii oamenilor, Adam si Eva, cat si celelalte pacate savarsite pana la botez.
Pentru meritele deosebite pe care le-a avut in legalizarea, sprijinirea si organizarea[9] Bisericii crestine, Constantin cel Mare este venerat ca sfant in Bisericile Ortodoxe, in Biserica Greco-Catolica[10], la data de 21 mai, odata cu Sfanta Elena, mama sa, precum si in Bisericile vechi orientale (necalcedoniene).
La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de caesar. In 305, dupa abdicarea lui Diocletian si Maximian, se alatura tatalui sau, in Apus. La moartea lui Constantiu I, la Eburacum, in Britannia (25 iulie 306), este proclamat imparat de catre armata. In aceste imprejurari, Galerius, personalitatea dominanta a celei de-a doua tetrarhii, il proclama pe Flavius Severus augustus al Occidentului si il accepta pe Constantin, caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea si a treia tetrarhie nu aveau sa dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat imparat, iar Maximian care se retrasese, se intoarce pentru a pretinde puterea. In conditiile destramarii tetrarhiei, la conferinta de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar in Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.
In intelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupa Spania (310), apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele lui Maxentius la Turin, Verona si in batalia decisiva de la Podul Milvius de linga Roma, in care Maxentius isi gaseste moartea (312). Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.
[modificare] Convertirea lui Constantin
23 Estancia de Constantino (Vision de la Cruz)
Batalla en Puente Milvio entre Constantino y Majencio
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.
In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.
Prin „Edictul de la Milano" (313) dat de imparatul Constantin cel Mare si cu „Edictul de la Tesalonic" (380) al imparatului Teodosie (346-395), crestinismul a sfarsit prin a deveni o realitate mai intai tolerata, iar mai apoi constitutionala a Imperiului Roman. Traditia a reusit sa impamanteneasca chiar si in cultura laica ideea ca Edictul de la Milano, proclamat de Constantin si Licinius este actul prin care se instituie toleranta fata de cultul crestin
Imperiul Roman este astfel reunificat si supus autoritatii unui unic imparat, situatie politica nemaiintalnita din anul 285. Constantin, care se revendica drept, alesul pe pamant al divinitatii unice, abandoneaza politeismul tetrarhiei in favoarea monoteismului crestin. Principiul adoptiunii viitorilor imparati este inlocuit cu cel al ereditatii dinastice. Constantin a continuat si a desavarsit toate reformele initiate de imparatul Diocletian. Numarul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate in 14 dioceze si 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia si Galia). Prin crearea unei noi monede de aur (solidus-ul) este abandonata politica economica a principatului - care era bazata pe argint-, in favoarea aurului, care devine baza sistemului monetar imperial roman.
Armata se imparte acum definitiv in trupe de granita (limitanei) si trupe de campanie (comitatenses). Din initiativa lui Constantin este inaugurat in 328, intre Sucidava si Oescus, un pod peste Dunare, care reflecta importanta dobandita de regiunile nord-dunarene pentru imperiu. Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, recupereaza o parte din teritoriile Daciei (care fusese parasita de legiunile imparatului Aurelian). Acum Constantin si-a adaugat si titlul de Dacicus Maximus.
Pe plan religios, in 325, are loc la Niceea, primul conciliu ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice si canonice ale noii religii.
Prin botez, potrivit religiei crestine, lui Constantin cel Mare i s-au sters atat pacatul originar, mostenit de la protoparintii oamenilor, Adam si Eva, cat si celelalte pacate savarsite pana la botez.
Pentru meritele deosebite pe care le-a avut in legalizarea, sprijinirea si organizarea[9] Bisericii crestine, Constantin cel Mare este venerat ca sfant in Bisericile Ortodoxe, in Biserica Greco-Catolica[10], la data de 21 mai, odata cu Sfanta Elena, mama sa, precum si in Bisericile vechi orientale (necalcedoniene).
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.