In cuvantarea tinuta la radio, in ziua de 3 septembrie, Roosevelt a declarat: „Nadajduiesc ca Statele Unite vor ramane neutre. Sunt convins ca asa va fi. Si va asigur ca guvernul va depune toate eforturile pentru realizarea acestui tel
Tara noastra ramane neutra, eu nu pot insa sa cer ca fiecare american sa ramana neutru si in ganduri (Franklin Roosevelt).
Invazia in Danemarca si Norvegia, caderea Parisului si capitularea Frantei, cotropirea Olandei si Belgiei au zguduit America. Era vadit ca Anglia nu se va putea mentine fara ajutorul masiv al S.U.A.
In vara anului 1940, pe baza ordinului lui Roosevelt, a fost expediata de urgenta o mare cantitate de armament si munitie in Anglia. „Ajutorul a fost acordat intr-un moment in care multi apropiati de Casa Alba tipau aproape isteric ca aceasta inseamna sinucidere pentru Roosevelt si, posibil, pentru intreaga tara, ca Anglia e la pamint si ca toate armele vor ajunge in mainile lui Hitler, care le va folosi impotriva statului nostru, relativ lipsit de aparare' (R. Sherwood).
A doua zi, dupa intrarea hitleristilor in Paris, la 15 iunie 1940, Casa Alba a dat dispozitii sa se inceapa cercetarile in vederea crearii bombei atomice. Fondurile alocate in secret, pe baza ordinului si raspunderii personale a presedintelui au dat posibilitatea sa se duca la bun sfarsit programul atomic.
II. in toamna anului 1940 urmau sa aiba loc alegeri prezidentiale. Devenise traditie faptul ca un presedinte nu putea fi reales decat o singura data. Razboiul in Europa ii oferi lui Roosevelt posibilitatea sa incerce sa calce traditia.
Conventia Nationala Democrata, intrunita la Chicago, la. 15 iulie 1940, il desemna candidat pentru al treilea termen.
Inca inainte cu circa 2 luni, de alegerile presedintiale, Ia mijlocul lui septembrie, a intrat in vigoare, pentru prima oara in istoria americana in vreme de pace, „Legea obligativitatii serviciului militar'. Introducerea serviciului militar inainte de terminarea alegerilor arata ca guvernul si Congresul aveau convingerea ca participarea S.U.A. la razboi era inevitabila.
Intre 27 ianuarie si 29 martie 1941 au avut loc la Washington consfatuiri secrete intre statele-majore britanic si american, in care s-au elaborat planuri generale pentru folosirea cit mai rationala a posibilitatilor oferite de noua lege de imprumut si inchiriere, precum si a resurselor comune atunci cand S.U.A. va intra in razboi. Cu privire la principiile fundamentale strategice s-a cazut de acord: „mai intai trebuie sa zdrobim Germania si Italia, iar apoi sa ne rafuim cu Japonia'.
Congresul a adoptat o serie de legi impotriva Partidului Comunist. Membri ai Partidului Comunist nu puteau fi functionari de stat, ei nu puteau fi angajati nici in uzinele si santierele ce primeau comenzi de stat. Legea „Smith' cu privire la controlul strainilor (iunie 1940) cuprindea unele prevederi indreptate vadit impotriva comunistilor.
Atacul Germaniei si satelitilor ei impotriva U.R.S.S. a starnit dezbateri aprinse intre varfurile conducatoare ale Statelor Unite. Guvernul american considera ca interesele Statelor Unite impuneau sa se acorde ajutor material Uniunii Sovietice. Cercurile militare afirmau — luand drept certitudine cuvintele lui Ribbentrop — ca „Rusia va fi stearsa de pe harta in decurs de opt saptamani' si deci nu era cazul sa se: alcatuiasca vreun program de ajutorare; conducatorii britanici erau si mai severi in prognoza lor: U.R.S.S. va fi zdrobita in 3—4 saptamani.
Roosevelt totusi a pasit cu tact si prudenta spre ajutorarea Uniunii Sovietice; la 24 iunie a deblocat depozitele sovietice din S.U.A. (circa 40 000 000 de dolari) ce fusesera inghetate; doua zile mai tarziu a anuntat ca embargoul asupra materialelor de razboi nu se aplica fata de U.R.S.S., declarand totodata, ca el era gata sa sprijine eforturile sovietice, sprijinul putand fi efectiv numai daca razboiul va fi de durata; la 21 iulie a ordonat expedierea in U.R.S.S. a unei cantitati de masini-unelte, problema avioanelor si armamentului solicitat de guvernul sovietic raminind deschisa. Pentru a-si da seama de capacitatea reala de rezistenta a U.R.S.S.
Spre sfarsitul lunii decembrie 1941 a avut loc, la Washington, o conferinta interaliata, la care au participat din partea britanica W. Churchill si sefii statului-major al Marii Britanii. Conferinta a hotarat ca Germania va fi primul obiectiv al atacului aliat. Aceasta strategie rationala, bazata pe axiomele artei militare, aprobata si de factorii politici de raspundere venea, totodata in intampinarea cererii guvernului sovietic de a se constitui un al doilea front in Europa, in Vest, care sa slabeasca uriasa presiune a masinii de razboi germane pe frontul din Rasarit.
Intre iulie 1941 si iulie 1945 au fost produse 200 000.de avioane de lupta, 71 000 de nave militare de diferite tipuri (inclusiv peste 100 de portavioane mari si mici). 5 000 de nave comerciale, 900 de piese de artilerie grea, S6 000 de tancuri. 2 400 000 de camioane si cantitati uriase de munitie, echipament militar.
In campania electorala pentru un al patrulea termen la presedintia S.U.A., Roosevelt a fost personal atacat cu vehementa rar intalnita. Cu toate ca in programele celor doua partide nu existau divergente in problemele razboiului, republicanii l-au invinuit si condamnat ca ar fi impins, fara, nici o justificare, tara in razboi, au trambitat despre „marele pericol' al „influentei comuniste' la Casa Alba si despre „concesiile' lui Roosevelt fata de U.R.S.S. Zvonuri lansate abil vorbeau despre proasta sanatate a presedintelui, despre slabirea facultatilor sale mintale. T. Dewey, candidatul republican, si-a axat cuvantarile pe tema ca „guvernul a imbatranit. El a obosit si a devenit cicalitor'.
Hotararea lansarii bombei atomice a fost determinata nu de ratiuni militare, ci politice. Generalul Marshall, cel mai prudent dintre sefii de stat-major, era de parere ca numai o declaratie de razboi a U.R.S.S. era suficienta ca japonezii sa capituleze. Amiralul Leahy afirma ca „.Japonezii erau virtual infranti si gata de a capitula'. Generalul Eisenho-wer a rezumat aprecierile comandantilor militari lui Slimson la Conferinta celor „Trei mari' la Potsdam, la sfarsitul lui iulie: I-am facut cunoscute ingrijorarile mele cele mai profunde, sprijinindu-ma pe certitudinea ca Japonia era deja invinsa si ca era absolut inutil de a lansa bomba si apoi, pentru ca ma gandeam ca tara noastra ar trebui sa evite sa contrarieze opinia mondiala, folosind o arma a carei utilizare nu mai era, dupa mine, necesara, pentru a salva vieti americane. Eram convins ca in acele momente Japonia era in cautarea unei solutii pentru a se preda intr-un mod cat mai onorabil pentru ea' (David Elstein).
Eisenhower nu se insela. Cercurile guvernante din S.V.A. cunosteau precis ca Japonia ceruse U.R.S.S. sa medieze capitularea; notele pe care premierul Tojo le-a expediat lui Sato, ambasadorul nipon la Moscova, in problema medierii, erau interceptate de organele americane.
W. Churchill si-a dat acordul pentru folosirea bombei, dandu-si perfect de bine seama ca „infrangerea Japoniei era certa inainte de caderea primei bombe'. Raidul atomic era menit sa constituie o demonstratie de forta fata de U.R.S.S