Sfanta Sofia (din greaca Αγια Σοφια, Aghia Sophia, "Sfanta Intelepciune") a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astazi muzeu in Istanbul, Turcia.
Sfanta Sofia, 2004Prima biserica (basilica) de pe acest loc a fost construita de Constantin cel Mare, in 325 dar a ars intr-un incendiu in anul 404. Reconstruita de Theodosiu al II-lea in 415, biserica a fost din nou arsa, in timpul Rascoalei Nika din 532. Cladirea si-a primit forma finala in 537 sub imparatul Iustinian I. Era foarte importanta pentru Ortodoxismul timpuriu si pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectura bizantina. Interiorul sau decorat cu mozaice, coloanele de marmura si acoperisul sunt de o mare importanta artistica. Templul insusi era atat de bine decorat artistic incat se crede ca Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depasit!). Sfanta Sofia este de fapt o basilica cu cupola; planul bazei fiind tot cel basilical.
Pe dinafara are aspectul unui dreptunghi (aproape patrat de 77 x 71,70m). In fata are un atrium, un exonartex si un nartex de mici proportii fata de restul cladirii. Interiorul e impartit intr-o nava centrala, mai mare, si alte doua laterale mai mici, peste care se ridica galeriile in doua etaje. Atentia e atrasa de marea cupola centrala de deasupra navei centrale, incadrata de doua semi cupole, si sase cupole mai mici. Cupola centrala e o adevarata minune arhitectonica, atat prin marimea ei (diametrul de 31 m), cat si inaltimea la care e ridicata (54m), datorita careia pare suspendata in vazduh, luminata de cele 40 ferestre de la baza ei. Catedrala era o constructie remarcabila, domul este unul dintre cele mai mari, cu doar cativa centimetri mai mic decat domul Pantheonului.
Se spune ca slujbele tinute in Sfanta Sofia erau atat de grandioase incat participarea la una din aceste slujbe a determinat delegatia cneazului Vladimir I sa opteze pentru crestinarea rusilor de catre Patriarhia de Constantinopol.
Ultima ceremonie crestina a fost tinuta la data de 29 august 1453. In prezent oficialitati ale Patriarhiei Ecumenice si ale Sfantului Scaun intreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia catre Biserica Ortodoxa.
Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului a dat ordin ca Sfanta Sofia sa fie transformata in moschee. Legenda spune ca pe unul din peretii albi s-a pastrat amprenta palmei pline de sange a sultanului.
Este locasul cel mai grandios si venerabli al crestinismului ortodox si al crestinismului in general. Edificiul a fost deschizaror de drumuri in arhitectura si ornamentatia crsrina arhaica, iar prin dimensiunile si decoratia de exceptie au avut menirea sa transmita timpului sau si posteritatii puterea Imperiului Roman de Rasarit si a imparatului sau prea credincios. Biseria a devenit un prim simbol al maretiei crestinismului in acea parte de lume unde el s-a nascut un tezaur nepretuit pentru stralucitorul Constantinopol.