Istoria este martora multor descoperiri arheologice uluitoare. Sute de artefacte ne pun pe ganduri si ne forteaza sa ne revizuim convingerile despre trecut. Aceste descoperiri sunt intotdeauna insotite de controverse, pentru ca lumea academica este foarte selectiva atunci cand stabileste ce anume reprezinta fapt dovedit stiintific si ce este farsa. Descoperirile prezentate in continuare vorbesc despre civilizatii antice misterioase sau despre cunostinte stiintifice inexplicabile pentru vremea lor. Toate constituie provocari la adresa teoriilor conventionale despre aparitia omului pe Pamant si a multor credinte religioase.
Vehiculele de acum 14 milioane de ani
In centrul Turciei, in regiunea numita Valea Frigiana, marcaje misterioase ce par a fi urmele adanci ale unor roti sau senile de vehicule grele, se intind, sapate in piatra, pe zeci de kilometri. Nimeni nu stie cum au aparut aceste curioase santuri paralele care se intretaie pe dealurile pietroase, dar locul pare sa fi fost explorat in vremuri imemoriale de vehicule care au strabatut toata zona in lung si in lat.
In timpul unui studiu pe care l-a efectuat la fata locului in 2014, geologul rus Alexander Koltipin a devenit convins ca urmele din Turcia au fost create in urma cu 12 sau 14 milioane de ani. Potrivit lui Koltipin, Pamantul a mai fost locuit de o civilizatie avansata, in prezent necunoscuta, ale carei vehicule grele au lasat in solul moale si umed in Valea Frigiana urme adanci, care ulterior s-au pietrificat.
Koltipin este de parere ca aceste urme au facut parte dintr-o retea de drumuri care se intindea de-a lungul Marii Mediterane, in urma cu milioane de ani. De altfel, santuri similare au fost descoperite si in Italia, Franta, Malta, Kazahstan si chiar in America de Nord. Expeditia condusa de Alexandr Koltipin in 2014 a fost prima misiune de cercetare stiintifica in amanunt a acestor misterioase vestigii din Turcia.
Nu e de mirare ca arheologii se feresc sa discute despre acest subiect, el ar putea rasturna toate teoriile conventionale cu privire la istoria si originile rasei umane. Teoria pe care cei mai multi arheologi o sustin este ca urmele au fost facute in antichitate de care trase de animale. Aceasta nu se sustine, deoarece in sol nu s-a imprimat nicio urma de animal sau de om.
Sunt oare santurile pietrificate din Turcia si din alte zone ale lumii, intinse pe zeci de kilometri, urme de roti sau de senile de vehicule grele, facute in urma cu milioane de ani? Cercetarile geologice efectuate de Alexander Koltipin arata ca santurile perfect paralele au fost formate in perioada Miocenului. La acea vreme, caii, rinocerii si hipopotamii abia apareau ca specii, iar de rasa umana, asa cum o stim noi acum, nici nu putea fi vorba.
Potrivit teoriei conventionale a originii omului, Homo Sapiens a aparut pe Pamant in urma cu aproximativ patru sute de mii de ani, la o distanta de milioane de ani dupa fiintele care au lasat urmele fosilizate din Turcia. Cine au fost creatorii acestor santuri si cum anume au facut urmele, probabil nu vom afla niciodata. Este cert, insa, ca aceasta descoperire are potentialul sa impinga limita istoriei mult inapoi in negura timpului.
Reactorul nuclear de doua miliarde de ani
Exista un loc in Africa unde, in urma cu doua miliarde de ani, s-au produs reactii nucleare in lant in mod inexplicabil. Acest loc este reactorul nuclear fosilizat de la mina Oklo, din Gabon. Reactorul a fost descoperit in mod intamplator in 1972, cand un angajat francez al unei uzine nucleare a observat ceva „curios" la izotopii de uraniu din minereul pe care il analiza. Materialul provenea de la mina din Oklo.
In mod normal, concentratia izotopului de uraniu 235 – folosit la fabricarea bombelor nucleare si a centralelor atomice – este de 0.720%. Dar mostrele de uraniu prelevate de la Oklo aveau o concentratie de 0.717%. Diferenta era de 0,003%. Cifra pare infima, dar aceasta dovedea ca din mina disparusera nu mai putin 200 de kilograme de uraniu. Ca sa ne facem o idee despre ce inseamna aceasta cantitate trebuie sa stim ca bomba care a devastat Hirosima in cel de-al Doilea Razboi Mondial a creat efectul catastrofal cu doar 1 kilogram de uraniu din cele 63 cu care a fost dotata.
Fizicienii au intrat imediat in alerta, crezand in prima faza ca cineva furase cele doua sute de kilograme de material radioactiv. Si-au dat repede seama, insa, ca de fapt uraniul fusese consumat in urma cu foarte, foarte mult timp. Dupa cercetari amanuntite, la care au participat echipe de fizicieni din toata lumea, s-a dovedit ca, in urma cu doua miliarde de ani, in strafundurile minei din Gabon a functionat un reactor nuclear in toata regula.
Acesta a functionat fara oprire timp de 500.000 de ani. Atat de senzationala a fost descoperirea, incat ea a fost prezentata la o conferinta a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica. Si mai ciudat este ca cercetarile ulterioare au demonstrat ca acest reactor vechi de doua miliarde de ani era mult mai avansat decat cele din zilele noastre. Avea forma unei galerii subterane cu o lungime de cativa kilometri si o latime de 40 de metri.
Mai mult, geologia locului fusese astfel alcatuita incat a permis ca deseurile radioactive rezultate din activitatea reactorului sa fie pastrate in conditii perfecte. Astazi, la aproape o jumatate de secol de la aceasta descoperire incredibila, lucrurile sunt departe de a fi clare in privinta originii reactorului. De exemplu, s-a stabilit ca, in mod cu totul inexplicabil, mineralele din mina au fost imbogatite inainte ca reactorul sa inceapa sa functioneze. Aceasta era o conditie necesara pentru ca reactia in lant sa se declanseze si sa se poata autosustine.
De asemenea, s-a descoperit ca in procedeu s-a folosita apa, ceea ce a diminuat intensitatea reactiei si a prevenit o explozie nucleara. Reactorul nuclear de la Oklo are toate caracteristicile unei instalatii de ultima generatie. Potrivit lui Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru fizica, apa folosita in reactoarele nucleare trebuie sa fie foarte pura. Numai ca acest tip de apa nu exista nicaieri in stare naturala, ea trebuie produsa in combinate specializate, pe cale artificiala. Se naste, asadar, intrebarea: cine si in ce scop ar fi putut declansa si controla o reactie nucleara in urma cu doua miliarde de ani?
Piramidele din Bosnia
Arheologul Semir Osmanagic a devenit faimos in 2006, cand a descoperit ceea ce ar putea fi cele mai mari si mai vechi piramide din lume. Piramida Soarelui si Piramida Lunii, asa cum le-a botezat Osmanagic, se gasesc in Visoko, la 20 de kilometri de Sarajevo, in Bosnia-Hertegovina. Osmanagic a emigrat in Statele Unite inainte de razboiul de la inceputul anilor ’90 si a devenit un prosper om de afaceri. Acest fapt i-a permis sa isi finanteze curiozitatea despre civilizatiile antice si piramidele din diverse locuri ale lumii, pe care le-a vizitat la fata locului. In 2006, cand a revenit in Visoko pentru a-si lansa o carte, a observat formele curioase ale muntilor, care pareau mult prea regulate pentru a fi niste simple dealuri.
Piramidele par sa fi fost sculptate in munte, in trepte acoperite cu placi de beton groase de o jumatate de metru. In timp, structurile au fost acoperite cu un strat de pamant gros de un metru si jumatate, din care a crescut o padure. Socotind ca la fiecare 400 de ani se depune aproximativ un centimentru de pamant, Osmanagic a ajuns la concluzia ca stratul ce acopera piramidele din Bosnia are o vechime de cel putin 12.000 de ani.
Cu toate acestea, in timpul sapaturilor, intre dalele de beton ale piramidelor au fost gasite resturi organice cu o vechime uluitoare, de 24.000 de ani. Piramida Soarelui, cu inaltimea de 220 de metri, este cu 73 de metri mai inalta decat Marea Piramida din Egipt. Dar descoperirile extraordinare nu se opresc aici. Piramida Soarelui este orientata fata de Nord cu o eroare de doar 12 secunde de arc de cerc.
Aceste date sunt confirmate de Institutul Geodezic din Sarajevo, care a verificat ca piramidele din Bosnia sunt aliniate aproape perfect cu punctele cardinale. Si aici, ca si in Egipt, obsesia constructorilor antici pentru precizia arhitectonica este uluitoare. Dar structurile descoperite de Osmanagic ascund multe necunoscute in pamant. Ele cuprind si doua labirinturi subterane suprapuse, cu coridoare lungi de cativa kilometri, care par sa duca spre Piramida Soarelui.
Scopul acestor galerii facute de mana omului si in parte inundate ramane si el un mister total. Tunelurile nu sunt mentionate in niciun document de arhiva. In aceste tuneluri au fost gasite mai multe pietre uriase, cu forme ondulate si insemne necunoscute. Monolitii par aliniati dupa cursuri de apa subterane, iar teoria lui Osmanagic este ca ei serveau drept instructiuni de utilizare a retelei subterane.tuneluri-2
Dintr-un motiv necunoscut, la un moment dat in istorie tunelurile au fost astupate intentionat pe jumatate, ceea ce adauga si mai mult mister la acest puzzle gigant. In vreme ce mai multi cercetatori straini au clasificat piramidele din Bosnia drept formatiuni geologice naturale sau o farsa bine pusa la punct, Osmanagic afirma ca piramidele si tunelurile subterane faceau parte dintr-un complex antic ce producea energie vie, ecologica.
In primavara anului 2016, o alta stire despre o descoperire facuta la poalele Piramidelor din Bosnia avea sa faca inconjurul lumii: cea mai mare sfera artificiala de piatra de pe Pamant, cu diametrul de 3 metri si greutatea de 37 de tone, a fost gasita intr-o padure din apropiere. Sfere misterioase asemanatoare mai fusesera descoperite doar in Insula Pastelui, Costa Rica si Mexic. Alte 80 de sfere, insa mult mai mici, au fost dezgropate in padurea din Bosnia in 1936, de o ploaie torentiala.
40 de sfere s-au rostogolit pe valea unui parau din padure. Dintre acestea, s-au mai pastrat pana azi 18. Pe cele mai multe le-au spart localnicii, crezand ca in mijlocul lor se ascunde aur. In final, s-a dovedit ca erau in intregime din piatra.