De Sarbatoarea Craciunului se leaga multe traditii, provenite in timp din mai multe surse, religii, zone ale Globului, unele pierdute in negura timpului, altele cunoscute.
Primii crestini nu aveau un interes pentru celebrarea Nasterii Lui Iisus Hristos deoarece se asemana foarte mult cu felul de celebrare pagan al nasterii zeilor sau felul in care raufacatorii precum Irod isi sarbatoreau ziua de nastere, iar Origene a fost unul dintre cei care au tinut sa mentioneze acest lucru in scrierile sale. Cu toate acestea, pana in secolul IV se decide adoptarea acestei sarbatori si a datei de celebrare, adica 25 decembrie. In alegerea zilei a contat foarte mult faptul ca religia crestina inca nu era oficial acceptata de Imperiul Roman, iar in jurul datei de 25 aveau loc alte serbari pagane, cum ar fi Saturnaliile care se incheiau cu 2 zile mai devreme, pe 23 decembrie, Calendele de pe 1 ianuarie, cand romanii sarbatoreau intrarea in noul an si de asemenea sarbatoarea nasterii soarelui invincibil a devotatilor zeilor Mitra si Sol, foarte numerosi in imperiu. In calendarul roman, in ziua de 25 decembrie avea loc solstitiul de iarna care presupunea renasterea zeului soare, eveniment de care autoritatile crestine au profitat pentru a-i influenta pe oameni sa accepte noua credinta, sa-l celebreze pe Iisus in loc de zeul soare. Alti scriitori crestini au explicat data de 25 decembrie ca fiind in mod logic legata de la ziua mortii lui Iisus, 25 martie. Astfel, au presupus acestia, conceptia s-a intamplat tot pe 25 martie la care adaugam cele noua luni necesare pana la nastere, rezultand 25 decembrie.
Adoptarea completa a zilei pentru majoritatea crestinilor a fost realizata intre anii 380 si 430 d.Hr si avea denumirea oficiala din limba latina Festum Nativitatis Domini Nostri Jesu Christi sau Sarbatoarea Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos . Termenul de Craciun in forma engleza Christmas apare mai tarziu, prin secolele XI –XII si este mai mult o unire prin contractie a cuvintelor latinesti Christes maesse sau Mesa lui Hristos.
In epoca medievala mai exista un motiv in plus de sarbatoare, cand crestinii ii onorau pe Adam si pe Eva drept tatal si mama tuturor oamenilor si comemorau povestea lor in Ajunul Craciunului, pe 24 decembrie, un cult care a devenit popular in Europa inainte de anul 1000. Exista chiar si o piesa teatrala care punea in scena povestea Paradisului, terminandu-se cu promisiunea unui salvator. Ca sa portretizeze copacul paradisului, actorii amatori isi jucau rolurile in jurul unui brad decorat cu mere, care in secolul XV, dupa ce Biserica a interzis jucarea acestei piese, a ramas un obicei ascuns al populatiei franceze dar si germane de-a lungul Rinului, care continuau sa impodobeasca bradul cu figurine ale lui Adam si ale Evei. De la germanii care plecasera catre coloniile din America a fost imprumutat obiceiul impodobirii bradului si pentru americani catre secolele XVIII -XIX. Craciunul american a fost o perioada indelungata interzis in colonii si chiar si la inceputul existentei Statelor Unite ale Americii, din ratiuni religioase.
Craciunul modern a aparut undeva pe la jumatatea secolului XIX, atunci cand in scena a aparut de asemenea si Mos Craciun sau cu denumirea engleza Santa Claus , varianta a numelui Sfantului Nicolae, Saint Nicholas. Pentru cuvantul Craciun, dezbaterile continua si astazi, insa dupa cate se pare, exista doua cuvinte din latina care prezinta cel mai mare interes: primul este creare cu forma slava kracun si al doilea, calatio -onem, ce inseamna chemare si care romanizat ar da caraci -une.1
Lucrare de referinta: Tanya Gulevich, Encyclopedia of Christmas2