Sfinxul si Babele din muntii Bucegi sunt formatiuni stancoase care reprezinta adevarate monumente ale naturii. Totodata, cele doua formatiuni au aprins si imaginatia amatorilor de supranatural.
Masivul Bucegi, parte a Carpatilor Occidentali, se intinde pe o suprafata de 300 de kilometri patrati, intre Valea Prahovei si Valea Ialomitei. Pe inaltimile sale de pana la 2.500 de metri, pe platouri montane batute de vanturi se afla formatiuni stancoase deosebit de spectaculoase. Zeci de mii de turisti strabat inaltimile pentru a vedea "vedetele" Bucegilor, Sfinxul si Babele, considerate adevarate megalite antropomorfe. Descoperite oficial la inceputul secolului XX, uriasele structuri stancoase au devenit un adevarat brand al muntilor romanesti, monumente ale naturii, dar si sursa de inspiratie pentru amatorii de paranormal. Sfinxul, botezat dupa omologul egiptean Sfinxul este de fapt o stanca uriasa, avand forma unui chip uman, cu partea superioara putin alungita. Se afla pe platoul Bucegilor, la o inaltime de 2.216 metri. Dimensiunile sale sunt cunoscute. Are 8 metri inaltime si 12 metri latime. Aceasta stanca a stat din timpuri imemoriale pe crestele Bucegilor, dar a inceput sa fie popularizata la inceputul secolului XX, atunci cand au aparut primele poze, cand au fost efectuate studii si de altfel si atunci cand a fost botezat. Cel care a numit stanca cu chip de om este profesorul Alexandru Badauta, intemeitorul Oficiului National de Turism. Mai precis acesta a preluat o denumire cu licenta mai mult poetica din revista "Buletin Alpin", aparuta in 1935. In aceasta pubicatie stanca este numita Sfinxul, dupa asemanarea cu omologul sau din Egipt, daltuit in vremurile faraonilor. Odata cu Badauta, acest nume a devenit oficial, in perioada interbelica, asa cum apare si in revista „Romania". Aici este numit "Sfinxul romanesc“. Odata cu Sfinxul au fost popularizate si alte formatiuni spectacuoase. Este vorba de Babele, numite initial "Babele din Caraiman" datorita pozitiei lor, semanand, pentru observatorii din perioada interbelica, cu un grup de femei in varsta care stateau la sfat. In urma popularizarii, aceste formatiuni spectaculoase au devenit princpala tinta turistica in zona Bucegilor. Mai mult decat atat, sunt considerate monumente protejate ale naturii. Monumente megalitice, tuneluri energetice si comori Aceste formatiuni au aprins imaginatia amatorilor de paranormal, dar si de pseudoistorie. De altfel, unul dintre cei care au deschis drumul interpretarilor bizare din zona Bucegilor a fost Densusianu, cel care sustinea ca inclusiv in zona Bucegilor a trait un popor numit pelasgii. Sfinxul ar fi chiar o reprezentare a acestei divinitati supreme a pelsagilor. Totodata sunt avansate teorii in urma carora inclusiv egiptenii ar fi plecat din zona Bucegilor si ar fi construit celebrul Sfinx de la Gizah, imitandul pe cele din Bucegi. In anii 60, arhitectul peruan Daniel Ruzo contribuie si el la crearea mitologiei din jurul Sfinxului. In lucrearea sa "Marcahuasi: la historia fantastica de un descubrimiento: los templos de piedra de una humanidad desaparecida", Daniel Ruzo spune ca de fapt Sfinxul este un grup statuar cu chipuri numeroase din rase diferite, ce compun o imagine unitara. Totodata vorbeste de o reprezentare a unui caine. Pentru peruan Sfinxul este gardianul unei comori ingropate in zona varfului Omu. Pe langa toate acestea, exista numeroase pareri si teorii avansate, ce tin in mare parte de domeniul fantasticului. Este vorba in special de piramide energetice, dovezi ale unor civilizatii superioare disparute, stramosi care apara din spatele Sfinxului muntii si pamantul romanesc si multe altele. Toate sunt dublate de diverse marturii, neconfirmate insa de autoritati, ca fiind veridice. Dacii si Sfinxul In special in mediul virtual, numeroase site-uri si blog-uri promoveaza ideea unei legaturi dintre Sfinx si triburile dacice. Mai precis se bazeaza pe o afirmatie a geografului Strabon, cel care spunea ca "Asa si acest munte a fost numit sacru si asa ii spun si getii. Numele lui, Kogaionon, era la fel cu numele raului ce curgea alaturi", se arata in Geografia. In urma acestei informatii dar si a altora din aceeasi lucrare, care spun ca marele preot traia intr-o pestera la mare inaltime, s-a tras concluzia ca de fapt muntele sacru al dacilor ar fi fost Bucegiul, iar zona cea mai sfanta - cea din zona Babelor si a Sfinxului. Mai mult decat atat, Sfinxul ar fi fost un monument megalitic, mergand pana la a compara aceasta stanca cu chipul unui dac tarabostes. Ce sunt de fapt Sfinxul si Babele Specialistii, oficialitatile si istoricii arata ca de fapt Babele si Sfinxul cel mai probabil nu au avut nicio legatura cu dacii, cu civilizatiile stravechi si in niciun caz cu egiptenii. Aceste stanci nu sunt decat un produs al naturii, rezultat al unei geomorfologii de milenii. Practic Sfinxul s-a format prin erodarea stancilor de catre actiunea vanturilor, coroborat cu alti factori naturali. "Caracteristic pentru Platoul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinxul etc, forme reziduale rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire", se precizeaza intr-un studiu geografic realizat de specialisti pentru Ministerul Integrarii Europene. Babele la randul lor sunt conglomerate si gresii pe care diversi factori au sculptat aceste minuni ale naturii. "Oscilatiile climatice au fost inregistrate sub diverse forme. Pe conglomeratele si gresiile eterogene din Bucegi s-au format Babele si Ciupercile, sub actiunea fenomenelor de siroire, a regimului de inghet–dezghet diferentiat si a coroziunii eoliene", se arata pe mie.ro. De altfel datorita eroziunii eoliene, in timp, Sfinxul si Babele ar putea capata cu totul alte forme.