Din aceeasi categorie
|
Thomas Hardy. 797 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Thomas Hardy 840 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povesti oceanice Lamantini si Mola 292 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
72 de ore cu strainii care au vazut extraterestri 257 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Thomas Hardy. 568 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Blestemul statuilor grecesti 1.443 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Blestemul statuilor grecesti 909 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
John Fowles 1.053 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Thomas Jefferson 1.124 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Arthur Stanley Jefferson 96 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Thomas Hardy
| Adaugat de Cozana | 04.11.2016 |  Adauga
la favorite |
912 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteThomas Hardy s-a nascut la Higher Bockhampton, un satuc din parohia localitatii Stinsford, la est de Dorchester in comitatul Dorset. Tatal sau a fost un zidar si constructor local. Mama lui Hardy a fost o femeie educata si ambitioasa, contribuind la educatia fiului ei pana la implinirea varstei de 16 ani, cand a devenit ucenicul lui John Hicks, un arhitect local. Hardy a studiat arhitectura la Dorchester pana in 1862, cand s-a mutat la Londra. Cinci ani mai tarziu s-a intors la Dorset pentru a lucra ca asistentul lui Hicks. A fost premiat de Institutul Regal al Arhitectilor Britanici si de Asociatia Arhitecturala.
In 1870, Hardy a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford, care i-a devenit sotie in 1874.[1] Desi pana la urma s-au despartit, decesul ei in 1912 a avut un efect traumatic asupra lui. A calatorit la Cornwall pentru a revedea locuri legate de ea si de tineretea lor, si a scris o serie de poezii intre 1912-13, prin care si-a exprimat durerea. Desi in 1914 s-a casatorit cu secretara sa Florence Dugdale, care era cu 40 de ani mai tanara si pe care a cunoscut-o in 1905, Hardy a ramas preocupat de decesul subit al Emmei, incercand sa-si invinga remuscarea compunand poezii.[2]
Scriitorul Robert Graves, in autobiografia sa "Goodbye to All That", isi aminteste de intalnirea cu Hardy la Dorset la inceputul anilor 1920. Hardy a fost o gazda primitoare pentru Graves si proaspata lui sotie, si l-a incurajat pe tanarul autor in domeniul scrisului.
Viata religioasa a lui Hardy pare sa fi fost un amestec de agnosticism si spiritism. Totusi el a scris deseori despre fortele spirituale care controleaza universul mai mult prin indiferenta sau capriciu decat prin reguli stricte. De asemenea, Hardy a dovedit in lucrarile sale o anume fascinatie referitor la fantome si spirite. In ciuda acestor sentimente, Hardy a avut totusi o legatura emotionala puternica fata de ritualurile Bisericii Crestine, mai ales cele din comunitatile rurale, care au avut o influenta formativa in timpul copilariei sale. Unii critici literari au atribuit perspectiva cenusie din mai multe romane ale sale ca fiind reflectiva a parerii sale ca nu exista Dumnezeu.
Monumentul funerar al inimii lui Thomas Hardy
Hardy a facut o infectie la plamani in decembrie 1927 si a murit in ianuarie 1928, dupa ce a dictat ultimul sau poem sotiei, pe patul mortii. Inmormantarea sa, pe 16 ianuarie la catedrala Westminster Abbey, a fost un eveniment controversat: familia si prietenii au dorit ca locul de veci sa fie la satul natal Stinsford, dar executorul sau, Sir Sydney Carlyle Cockerell, a insistat sa fie la "Poets' Corner" (Coltul Poetilor, o sectiune de la Westminster Abbey unde se afla urnele a numerosi poeti si scriitori britanici). S-a ajuns la un compromis prin care inima sa a fost ingropata la Stinsford cu Emma, iar cenusa a fost depusa la Coltul Poetilor din Catedrala Westminster.
Opera lui Hardy a fost admirata de multi autori, printre care D.H. Lawrence si Virginia Woolf. In 1910 i s-a acordat Ordinul Britanic de Merit.
La scurt timp dupa deces, corespondenta si notele sale au fost arse de executorul sau. Doisprezece dosare au ramas, unul din ele continand note si extrase de articole de ziar din anii 1820, folosite de Hardy in ultimele sale lucrari
In 1870, Hardy a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford, care i-a devenit sotie in 1874.[1] Desi pana la urma s-au despartit, decesul ei in 1912 a avut un efect traumatic asupra lui. A calatorit la Cornwall pentru a revedea locuri legate de ea si de tineretea lor, si a scris o serie de poezii intre 1912-13, prin care si-a exprimat durerea. Desi in 1914 s-a casatorit cu secretara sa Florence Dugdale, care era cu 40 de ani mai tanara si pe care a cunoscut-o in 1905, Hardy a ramas preocupat de decesul subit al Emmei, incercand sa-si invinga remuscarea compunand poezii.[2]
Scriitorul Robert Graves, in autobiografia sa "Goodbye to All That", isi aminteste de intalnirea cu Hardy la Dorset la inceputul anilor 1920. Hardy a fost o gazda primitoare pentru Graves si proaspata lui sotie, si l-a incurajat pe tanarul autor in domeniul scrisului.
Viata religioasa a lui Hardy pare sa fi fost un amestec de agnosticism si spiritism. Totusi el a scris deseori despre fortele spirituale care controleaza universul mai mult prin indiferenta sau capriciu decat prin reguli stricte. De asemenea, Hardy a dovedit in lucrarile sale o anume fascinatie referitor la fantome si spirite. In ciuda acestor sentimente, Hardy a avut totusi o legatura emotionala puternica fata de ritualurile Bisericii Crestine, mai ales cele din comunitatile rurale, care au avut o influenta formativa in timpul copilariei sale. Unii critici literari au atribuit perspectiva cenusie din mai multe romane ale sale ca fiind reflectiva a parerii sale ca nu exista Dumnezeu.
Monumentul funerar al inimii lui Thomas Hardy
Hardy a facut o infectie la plamani in decembrie 1927 si a murit in ianuarie 1928, dupa ce a dictat ultimul sau poem sotiei, pe patul mortii. Inmormantarea sa, pe 16 ianuarie la catedrala Westminster Abbey, a fost un eveniment controversat: familia si prietenii au dorit ca locul de veci sa fie la satul natal Stinsford, dar executorul sau, Sir Sydney Carlyle Cockerell, a insistat sa fie la "Poets' Corner" (Coltul Poetilor, o sectiune de la Westminster Abbey unde se afla urnele a numerosi poeti si scriitori britanici). S-a ajuns la un compromis prin care inima sa a fost ingropata la Stinsford cu Emma, iar cenusa a fost depusa la Coltul Poetilor din Catedrala Westminster.
Opera lui Hardy a fost admirata de multi autori, printre care D.H. Lawrence si Virginia Woolf. In 1910 i s-a acordat Ordinul Britanic de Merit.
La scurt timp dupa deces, corespondenta si notele sale au fost arse de executorul sau. Doisprezece dosare au ramas, unul din ele continand note si extrase de articole de ziar din anii 1820, folosite de Hardy in ultimele sale lucrari
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.