Numele asezarii provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. saros hely), fiind preluat, mai intai, de romani sau de unguri, de la care l-au preluat ulterior sasii. Numele sasesc al localitatii este Kelling si vine de la primii stapani, familia nobililor Kelling. La fel ca si alte familii de sasi, acestia au devenit probabil din greavi niste adevarati comiti. Greavii de Calnic sunt mentionati inca din 1267, 1269 si 1309. Cetatea a fost restaurata intre 1962-1964, iar astazi a fost transformata intr-un centru cultural stiintific international. Unul greavii de Calnic cu numele sau de Chyl de Kelling, a construit la mijlocul secolului al XIII-lea donjonul de la Calnic si il folosea drept locuinta. Chyl a cumparat apoi Blajul, iar urmasii lui au continuat sa cumpere satul Cut, Vingardul si multe alte teritorii. La Calnic a fost descoperit si material preistoric, precum si vagi urme medievale din secolele XI-XII, dar asezarea medievala propriu-zisa dateaza din secolele XII-XIII. Nivelul cel mai consistent corespunde consolidarii domeniului nobiliar al greavilor (1267). In anul 1599 Calnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai Viteazul, iar cetatea a fost pustiit
Intre anii 1961-1964 au fost conduse lucrari de restaurare de catre Directia Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Stefan Bals, in paralel cu sapaturile arheologice desfasurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrari de amenajare pentru spatiile expozitionale si pentru cazare, cetatea fiind transformata intr-un centru cultural stiintific international. Singura sapatura arheologica este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) si rezultatele cercetarilor sunt majoritatea inedite. In 1996, in timpul lucrarilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fara context clar. Intre aceastea se numara inca un fragment de cahla si materiale folosite la turnarea unui clopot din sec. XVII-XVIII, descoperite in gangul barbacanei.