Leonardo Da Vinci - partea 3/3

Adauga la playlist

Adaugat de radio

31.08.2011

Adauga la favorite

2.357 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Leonardo da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franta) a fost un pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta italian.

Om de spirit universal, in acelasi timp artist, om de stiinta si inventator, Leonardo incarneaza spiritul universalist al Renasterii si ramane unul dintre oamenii cei mai importanti din acea epoca.

Aportul sau deschizator de drumuri in artele plastice si forta lui de anticipare, neegalata vreodata in intreaga desfasurare istorica a stiintei,[judecata de valoare] sunt caracteristice uriasei sale personalitati, de care a fost permanent constient. Leonardo a scris in insemnarile sale, cu un an inaintea mortii, cuvintele cu vibratie de bronz: Io continuero („Voi dainui").

Viata si opera

Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 intr-o sambata, intr-o casa, nu departe de Florenta, in mica localitate Vinci (Anchiano). Exista indoieli referitoare la originea si la profesia parintilor lui. Unele surse spun ca tatal sau, Don Ser Piero, era mosier, altele ca era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun ca era fie servitoare sau fata de tarani saraci, fie sclava araba.

Din cauza faptului ca starea sociala a parintilor lui Leonardo era atat de diferita, ei nu s-au putut casatori unul cu celalalt. Ser Piero s-a casatorit cu o anumita Albiera cand Leonardo avea cam un an, iar Caterina la randul ei s-a casatorit cu altcineva. Leonardo a fost ingrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind ingrijit de familia bunicului paternal, Antonio. Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare ca s-a ocupat de Leonardo, invatandu-l agricultura. Leonardo invatase acasa sa citeasca si sa scrie italiana si in oarecare masura latina, avea cunostinte de matematica si muzica (invatase sa cante la lira), dar dat fiind faptul ca era copil nelegitim (acesti copii din flori purtau numele popular de „bastard", fapt ce va influenta viata lui Leonardo), era impotriva legii sa mearga la o universitate

Inceputurile carierei la Florenta

Nu au ramas multe informatii despre copilaria lui Leonardo, dar exista un indiciu referitor la cum a inceput sa picteze. Intr-o zi un satean a dorit ca tatal sau, Piero, sa-i decoreze un scut pentru a-l vinde la Florenta. Acesta i-a dat fiului sau sa il decoreze, iar Leonardo a pictat un dragon puternic, ce parea a iesi din desen. Tatal sau a amutit in fata picturii baiatului si i-a dat sateanului alt scut, iar lucrarea fiului sau i-a aratat-o lui Andrea del Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit. Cand a vazut lucrarea, acesta a dorit sa-l cunoasca imediat pe Leonardo. Astfel a debutat Leonardo, la numai 14 ani.

Tabloul "Bunavestire" (L'Annunciazione) (1473-1475) - in prezent in Galeria Uffizi din Florenta - este o alta lucrare de inceput a lui Leonardo, iar anul 1478 este acela al realizarii a doua Madone, dintre care una se crede ca ar fi "Madonna Benois", aflata in muzeul Ermitage din St. Petersburg. In martie 1481, calugarii manastirii San Donato din Scoperto i-au comandat o compozitie avand ca tema "Inchinarea magilor" (Adorazione dei Magi), lucrare care nu a fost terminata, din ea nu a ramas decat schita, care prezinta interes pentru felul gruparii personajelor si pentru caracterul original al tehnicii legate in istoria picturii de numele lui Leonardo: sfumato si jocul "clarobscurului". Radacina acestei tehnici rezida in conceptia artistului ca "orice corp situat in aria luminoasa umple cu imaginile sale partile infinite ale aerului din jurul sau, caci niciun corp nu este terminat in sine (non e in se terminato)".

Leonardo da Vinci: Il Condottiere, 1480 - British Museum, Londra[modificare] Viata intimaIn anul 1476 a fost denuntat anonim (impreuna cu alti trei) de relatii sodomice cu un baiat de saptesprezece ani, Jacopo Saltarelli, un prostituat cunoscut. In pofida acuzatiilor, a fost achitat din lipsa de martori. Dar Leonardo si ceilalti trei acuzati au ramas supravegheati de "Ofiterii Noptii" din Florenta, un fel de politie a moravurilor din timpul Renasterii. Nu exista nici o dovada sa fi avut relatii intime sau stranse prietenii cu femei. Toata viata el s-a inconjurat cu baieti frumosi, fapt reflectat si in arta sa. Criticii de arta contemporani cat si cei moderni au presupus ca era homosexual.

Una din relatiile sale de mai lunga durata a fost cu Gian Giacomo Caprotti da Oreno (poreclit Salai, Dracusor). Gian a fost angajat de Leonardo in 1488 pe la varsta de zece ani, devenind atat servitor cat si asistent. Cealalta mare prietenie a lui a fost cea cu contele Francesco Melzi, baiat de cincisprezece ani la intalnirea lor in 1506, fiul unui aristocrat lombard care il gazduia pe Leonardo in acele timpuri. Contele Melzi, insusi, intr-o scrisoare, a descris sentimentele lui Leonardo catre el precum un "sviscerato et ardentissimo amore". (Louis Crompton, History of Homosexuality, p. 269) Melzi a devenit cel mai apropiat elev si asistent, cat si mostenitorul sau, traind impreuna cu Leonardo pana la moartea artistului.

Anii la Milano (1482–1500)

In 1482, Leonardo intra in slujba ducelui Lodovico Sforza, supranumit Il Moro („Maurul"), din Milano. Motivul hotarator il constituia atractia deosebita pe care o prezentau pentru el marile lucrari de irigatie aflate in perspectiva. O alta varianta a deciziei lui Leonardo de a se stabili la Milano este ca Lodovico Sforza era un fiu nelegitim (bastard), la fel ca Leonardo, un mare handicap din punct de vedere social in aceea perioada pentru toti copiii nascuti in afara casatoriei. Exemplul ambitios al ducelui „Il Moro" era un atu in plus pentru Leonardo de a-l sluji pe ducele milanez. Asa se face ca in scrisoarea adresata lui Lodovico Sforza, in care isi oferea serviciile, Leonardo sublinia, in primul rand, aptitudinile sale tehnice si de-abia la urma mentiona ceva despre talentul sau artistic. La Milano s-a instalat in aceeasi locuinta cu pictorul Ambrogio de Predis, impreuna cu care in aprilie 1483 a semnat un contract pentru pictarea unor lucrari destinate bisericii San Francesco Grande din Milano. Asa s-a nascut lucrarea "Madona din grota cu stanci" (Vergine delle rocce), pentru care exista doua versiuni, cea de la muzeul Luvru din Paris fiind socotita autentica.

Leonardo da Vinci: Ilustratie pentru cartea De Divina Proportione a lui Luca Pacioli, 1509Intre anii 1490 si 1493 termina lucrarea "Cartea despre lumina si umbra", continand teoria perspectivei aeriene si a culorilor, lucreaza la probleme de hidraulica, de geometrie, de optica, contribuie la intreprinderile militare ale ducelui Sforza in calitate de inginer si arhitect. In acelasi timp il sprijina pe matematicianul Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (zis si Paciolo) (1446/7–1517) in redactarea lucrarii de teorie a artei, "De Divina Proportione", (scrisa la Milano in 1496–98, publicata la Venetia in 1509).

In perioada 1495-1498 realizeaza o mare compozitie murala, "Cina cea de Taina". Aceasta a fost realizata in fosta sala de mese a manastirii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice. Spre deosebire de alti pictori care, in redarea acestui subiect, infatisau clipa in care Iisus anunta ca va muri in curand, Leonardo reprezinta desfasurarea dramatica ce urmeaza rostirii cuvintelor "Unul dintre voi ma va vinde", moment in care Apostolii, ce si-au revenit din surpriza primei clipe, isi exprima in mod diferit revolta lor sufleteasca, iar Iuda cuprins de panica schiteaza un gest de aparare.

Pictura a suferit de-a lungul secolelor alterari inspaimantatoare. Nefolosind tehnica de fresca, Leonardo utilizeaza un procedeu constand dintr-un amestec de ulei si tempera, pentru a reda mai bine nuantele. Procedeul este insa nerezistent, si cu timpul a inceput sa se desprinda de perete, din cauza umezelii provenite de la bucataria situata in imediata apropiere a salii de mese. Lucrarile ulterioare de restaurare, ultimele incepute in 1977, au reusit sa reduca intr-o oarecare masura alterarile suferite. Cu acest prilej a iesit la iveala "albastrul leonardesc" (de ex. la maneca apostolului Bartolomeu), cu luminozitatea lui neegalata.

Anii de peregrinari

Din anul 1499, Leonardo isi incepe seria peregrinarilor in diferite orase ale Italiei. Trece prin Mantova (1499) unde se afla Isabella d'Este, careia ii executa portretul. La Venetia ramane cateva luni, apoi se intoarce in 1501 la Florenta, unde expune cartonul viitoarei compozitii "Sfanta Ana, Madonna, Pruncul si San Giovannino" (Sant'Anna, la Madonna, il Bambino e San Giovannino), trezind admiratia tuturor.

Leonardo da Vinci: Gioconda, 1503-06, Muzeul Luvru, Paris

In martie 1503 Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atasat de acest tablou, purtandu-l mereu cu sine. Pictorul si istoricul de arta Lomazzo scrie ca "Leonardo nu l-a terminat pentru ca nu stia niciodata daca nu mai avea ceva de spus... mereu se intorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se parea ca l-a terminat".

Trasaturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanenta, o curgere neintrerupta a starilor sufletesti de o mare diversitate, cu un zambet misterios care oricand te astepti sa se accentueze, sa se atenueze sau poate chiar sa dispara. Se spune ca Leonardo, pentru a intretine in timpul lucrului fugitivul zambet al modelului, punea sa i se cante o muzica de o deosebita suavitate.

In octombrie 1503, Senioria Florentei il insarcineaza pe Leonardo sa picteze, pe peretele salii Salone dei Cinquecento al Palazzo Vecchio , "Batalia de la Anghiari" (Battaglia di Anghiari). Ea trebuia sa redea desfasurarea luptei date la 29 iunie 1441, printr-o insirare a episoadelor principale si anume, comandantul milanez cu calaretii sai inaintea bataliei, pregatirile florentinilor, apoi diferitele faze ale luptei incoronate prin victoria florentinilor.

Printr-o generalizare artistica geniala, Leonardo sintetizeaza intr-un singur tablou tematica propusa. Pentru aceasta a realizat un mare numar de schite, pastrate in biblioteca castelului din Windsor (Marea Britanie). Pictura murala propriu-zisa nu s-a pastrat, pentru ca Leonardo a incercat din nou un procedeu tehnic al fixarii culorilor care a dat gres, si este cunoscuta astazi dupa copii executate - printre altii de Rubens - pe baza schitelor lui Leonardo si a unei descrieri amanuntite facute de Giorgio Vasari. Din aceasta epoca dateaza opera "Neptun - zeul apelor", de la care nu s-a pastrat decat o schita in creta.

In anii 1506-1507, apoi si intre 1508-1513, Leonardo se afla din nou la Milano, unde locuieste la familia Melzi, dand lectii de arta tanarului Francesco, un baiat de cincisprezece ani. Cei doi se indragostesc reciproc, si vor ramane impreuna pana la moartea maestrului. Incepe in acest timp sa-si puna in ordine notitele stiintifice. Cunoaste pe Piero di Baccio Martelli, un celebru erudit, vestit prin lucrarile sale de matematica, cu ajutorul caruia isi dezvolta cunostintele de matematica. Se crede ca tot in aceasta perioada ar fi lucrat la portretul lui "Ioan Botezatorul", aflat astazi la muzeul Louvre din Paris.

Din 1514 pana in 1516, Leonardo se gaseste in Roma, chemat de Papa Leon al X-lea. Aici locuieste in palatul Belvedere, participa la organizarea gradinii botanice din parcul palatului, intocmeste planuri pentru asanarea mlastinilor pontice, noteaza entuziast ziua si ora cand a rezolvat o problema de geometrie, plangandu-se totodata ca papa i-a interzis disecarea cadavrelor, astfel ca s-a vazut nevoit sa-si intrerupa cercetarile de anatomie.

Ultimii ani ai vietii in Franta

In octombrie 1515, regele Francisc I al Frantei a intrat in Milano si, atras de puternica personalitate a lui Leonardo, l-a invitat in Franta, astfel ca artistul, insotit de Francesco Melzi, paraseste in toamna anului 1516 Italia si se stabileste in Franta, la Castelul Amboise, in micul conac Clos-Luce.

In acel timp, in arta franceza se dezvolta un puternic curent italienizant, luptand impotriva influentei artei din Flandra. Leonardo a intarit, prin prezenta sa, prestigiul artei si culturii Renasterii italiene in Franta.

In timpul sederii sale la Amboise, Leonardo a realizat o serie de desene de un puternic dramatism, redand fenomene de dezlantuire a fortelor naturii, furtuni, ruperi de nori, cataclisme. Totusi, in primele luni ale anului 1519, sanatatea i s-a deteriorat in urma unui atac vascular cerebral. Cu partea dreapta a corpului paralizata, este tintuit la pat, iar in ziua de 2 mai 1519 inima sa a incetat sa mai bata.

Preocuparile stiintifice

O prezentare a creatiei lui Leonardo da Vinci nu poate face abstractie de preocuparile stiintifice ale genialului florentin. Leonardo avea dorinta ambitioasa de a nu lasa sa-i scape nimic din cele ce se petrec in universul accesibil omului. Intrepatrunderea atitudinii stiintifice cu cea artistica este un rezultat al conceptiei care s-a maturizat de-a lungul anilor, despre rolul pe care trebuie sa-l aiba arta, culme a activitatii spirituale creatoare, in cunoasterea lumii si intelegerii sufletului omenesc.

Leonardo da Vinci: Proiect pentru o masina de excavat - Biblioteca Ambrosiana, MilanoS-au scris volume intregi despre Leonardo, inaintas de seama in astronomia moderna, in geometrie si mai ales in mecanica. Construirea geometrica a diferitelor forme ornamentale il atragea mai mult decat rezolvarea empirica a problemei. Aici intervenea impulsul de constructor de instrumente: elaboreaza tot felul de unelte, indeosebi compasuri bazate pe folosirea paralelogramului articulat, compasuri parabolice, eliptice, proportionale. Se sustine ca Leonardo a initiat metoda dubla in cinematica si ar fi constatat ca, in miscarea hipocicloida, un punct de pe arcul mobil ar descrie o elipsa. Aceasta este metoda pe care se bazeaza strungul eliptic, al carui desen se gaseste in manuscrisele lui Leonardo.

Inainte de Copernic si Galilei, Leonardo insemna in jurnalul sau: "Pamantul este un astru asemanator Lunii...el nu este situat in mijlocul cercului pe care il descrie Soarele, nici in mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla in Luna, Pamantul nostru i-ar aparea ca indeplineste acelasi rol ca si Luna pentru noi". (Ms.D., fol.41). Oricare din aceste afirmatii ar fi fost suficienta pentru a-l duce pe rugul inchizitiei, asa cum s-a intamplat cu Giordano Bruno, asa cum era sa se intample cu Galilei.

Leonardo da Vinci: Proiect pentru o nava zburatoare - Biblioteca Ambrosiana, MilanoMai mult ca orice stiinta, avea sa-l atraga pe Leonardo mecanica. Pe aceasta baza a proiectat diferite dispozitive complicate pentru constructii tehnice, si-a imaginat posibilitatea unor masini de zburat in urma studiilor sale asupra zborului pasarilor.

In domeniul biologiei, este de mentionat interesul lui deosebit pentru formele plantelor, redand in desene organele si structurile lor interne. Pentru redarea imaginii corpului omenesc, a studiat in amanuntime anatomia umana in comparatie cu cea animala, in special a cailor.

Leonardo da Vinci: Anatomia umarului - Royal Library, Windsor CastleIn conditii vitrege, Leonardo desfasoara o munca titanica, disecand peste 30 de cadavre, studiind cu migala fiecare organ si tesut, redandu-le in desene de o mare putere de sugestie, alaturi de o deplina fidelitate stiintifica, aflate in cea mai mare parte in Royal Gallery a castelului din Windsor. In 1498 elaboreaza un proiect detaliat al unui "Tratat de Anatomie", care nu va fi insa realizat.

In istoria Urbanism-ului, Leonardo se situeaza printre primii care construiesc schema orasului modern deschis, total diferit de cetatea feudala limitata de ziduri-fortarete.

Edificatoare pentru intelegerea lui Leonardo sunt scrierile, "Tratatul despre pictura" (Trattato della Pittura), aparut mai tarziu, dupa moartea sa, in 1651, sau "De Ludo geometrico" (1514).

Concluzii

Fiind la confluenta atator curente care se infruntau, era firesc ca personalitatea lui Leonardo, chintesenta a epocii sale, sa contina in ea contradictii, compromisuri uneori. S-a scris mult despre tendintele homoerotice si inclinatiile spre magie ale lui Leonardo da Vinci (de exemplu in cartea Codul lui da Vinci (2003) de Dan Brown, care a facut multa valva, desi este considerat de unii ca fiind un roman de calitate submediocra). Nu exista nicio evidenta sa fi avut relatii intime sau prietenii stranse cu femei, s-a inconjurat cu tineri frumosi, care l-au insotit in peregrinarile sale, cum a fost contele Francesco Melzi, care a devenit atat cel mai apropiat discipol si asistent, cat si mostenitorul sau. Amanuntele adeseori colportate nu sunt de cel mai bun gust. Toate acestea nu pot arunca vreo umbra asupra figurii marelui florentin. In timp ce uitarea a acoperit patimile marunte si faima lipsita de fundament a potentatilor contemporani lui, a ramas neatinsa gloria creatiei lui Leonardo in slujba vietii si a conceptiilor sale de larg orizont.

Leonardo Da Vinci - partea 3/3

Semnaleaza o problema