Cu peste 13,5 milioane de ani in urma, ca urmare a unui climat tropical, la mare adancime in subteran au luat nastere zacamintele de sare din Transilvania, zacaminte care au fost exploatate ani la rand la Ocna Dejului, Cojocna, Ocna Sibiului si Ocna Muresului sau la Praid. Pe tot teritoriul Transilvaniei se intinde un strat de sare gros de aproximativ 400 m, strat din care isi trage originile si Salina Turda.
Despre Salina Turda
Peste stratul maleabil de sare, ani la rand s-au depus sedimente care, in timp, prin greutatea pe care au exercitat-o asupra rocii de sare au dus la apariatia asa numitor ciuperci. Cipercile sunt reprezentate de denivelari ale stratului de sare, denivelari care pe alocuri ajung pana la suprafata pamantului si care masoara pana la 1000 de m; de exemplu, la Turda, o astel de ridicatura masoara cca 1 200 m.
Dovezi ale expoatarii exista la Durgau-Turda, dovezi ce arata ca zona a fost exploatata inca din perioada preromana, in anii 50 i.C.-160 i.C.. Aici, carierele de sare au fost exploatate in camere piramidale de 17-34 m adancime si de cca 10 pana la 12 m latime. O alta cariera de sare care a fost mult exploatata in timp este cea de la Baile Romane. Alte dovezi ale exploatarii in aceasta zona stau sub forma documentelor si uneltelor sararilor descoperite la Valea Florilor, Turda.
In timp, exista documente care atesta existena carierelor de sare si exploatarea acestora: in secolul al XIII-lea este pomenit intr-o maniera foarte explicita existenta Ocnei Durgau-Turda, sub forma unei donatii catre Episopia Transilvaniei
Mai tarziu, in perioada austro-ungara a Salinei Turda, intre secolele XV-XVII, s-au deschis la Durgau alte 4 ocne in subteran: Mina Katalin, Mina Horizont, Mina Iosif sau Joseph si Mina Felso-Akna. La sfarsitul perioadei in care s-a instaurat puterea habsburgilor, importanta economica si dezvoltarea industriei extractive au crescut mult; tot in aceasta perioada, Mina Durgau-Turda a intrat sub administratie austriaca. Tot in aceasta perioada aici au mai fost deschise inca 5 ocne: Mina Tereza, Mina Anton, Mina Cojocneana, Mina Rudolf si Mina Ghizela. Anul 1690 reprezinta anul in care au fost demarate lucrarile de deschidere a minei Tereza.
Intre anii 1853-1870 au luat nastere primii 789 m ai galeriei Franz Josef care au fost initial construiti pentru a usura cu mult transportul sarii la suprafata; pana aproape de finele secolului XIX s-au mai sapat inca 317 m, ajungand astfel sa aiba astazi dimensiunea de 917 m; din lungimea totala 526 m sunt sapati in roci sterile si 391 in uriasul de sare. Din totalul de 917 m, 850 m sunt accesibili publicului.
Salina Turda: perioada Moderna
Incepand cu anul 1932, exploatarea sarii in Salina Turda a fost oprita definitiv datorita dotarilor tehnice scazute, a randamentului scazut si a concurentei salinelor din zona Ardealului. Aceasta insa a fost deschisa din nou, de data aceasta publicului si in scop turistic si medical; poate fi vizitata tot timpul anului si permite accesul turistilor in minele Iosif, Tereza si Rudolf. Alte “obiective" care merita vazute aici sunt vechile utilaje de exploatare,utilaje bine pastrate in timp; acestea sunt unice in Europa: fieraria, moara de sare si crivacul. Tot aici poate fi vazut si Altarul, cioplit in peretele de sare si Scara Bogatilor, lucrata in lemn, filigranat. In anul 2009 se obtin fonduri europene de la Uniunea Europeana si Salina Turda intra in renovari, scopul final fiind modernizarea acesteia in scop curativ si turistic. Dupa aproximativ 1 an de lucrari la Salina si mai bine de 6 milioane de euro investitie, in anul 2010, in luna ianuarie a avut loc inaugurarea acesteia. Dupa modernizare, aceasta a fost dotata cu sali de tratament, un amfiteatru, sali de sport si o roata imensa, panormamica de unde turistii pot admira in miscare stalactitele de sare. Principala atractie a Salinei Turda ramane lacul cu solutie salina suprasaturata, lac excelent pentru tratament.