Generalul-rege Chakri a pus bazele maretului complex de azi, incepand construirea templului lui Buda de Smarald pentru a adaposti mica statuie, protector al Thailandei, obtinuta in urma unui raid victorios in Laos. Chakri si urmatorii regi au continuat sa extinda complexul pana in 1925, cand familia regala s-a mutat intr-o alta resedinta in zona Dusit. Marele Palat a fost deschis mai intai credinciosilor care veneau din toata Thailanda sa se inchine lui Buda de Smarald, iar mai apoi valurilor de turisti straini.
Pentru cei mai multi, Marele Palat este, probabil, primul loc pe care turistul obisnuit il viziteaza in Bangkok. Si merita cu prisosinta. Unii pot sa-l descrie ca fiind kitsch, dar asta doar daca te raportezi la gustul european… este o nebunie de aur cu verde, in combinatie cu numeroase alte culori, care mai de care mai spectaculoasa. Personal imi place, desi, e drept, iti cam ia ochii…
In primul rand, trebuie sa mentionez ca este obligatoriu sa porti pantaloni lungi si tricouri cu maneci, indiferent daca esti barbat sau femeie. Complexul continua sa fie proprietate regala si in proprietatile regale trebuie sa indeplinesti niste reguli de tinuta… Nu iti face probleme, poti sa vii si in chiloti, dar la intrare vei primi obligatoriu un sarong care sa te infasoare pana sub glezne.
Intrarea e gratuita pentru thailandezi, in schimb, pentru farangi costa 400 de baht – adica vreo 10 euro, dar biletul iti ofera intrare in urmatoarele 7 zile si la complexul regal Dusit, aflat undeva mai la nord, asa ca hapul pretului cam mare pentru Thailanda e mai usor de “inghitit".
Dupa bilete si controlul de securitate, intri brusc in universul arhitectonic thai… si primul gest reflex dupa ce ramai cu gura cascata este sa pui mana pe aparatul de fotografiat. Apoi, te uiti in stanga si in dreapta la cele doua statui masive care flancheaza intrarea si, in mod cert, vei dori sa te pozezi si cu ele. Te uiti in jur… acoperisurile multicolore, marea stupa aurita stralucind in soare, turnuri dantelate, totul te introduce intr-o lume de basm oriental.
Buda de Smarald in jos, aici vei fi realmente surprins sa descoperi ca statuia nu are mai mult de 66 cm, intr-o tara in care fiecare templu se intrece sa aiba cate un Buda cat mai gigantic. Ma rog, daca acesta este talismanul natiunii, de ce nu…
Legenda spune ca statuia a fost facuta de insusi zeul hindus Vishnu (care, teoretic, nu prea ar avea ce sa caute intr-o poveste budista) in India, la 500 de ani dupa ce Buda a atins Nirvana. Ulterior, statuia a ajuns in Sri Lanka, de unde a fost trimisa in Birmania la cererea regelui birmanez, care dorea sa promoveze budismul in regatul lui. Dar barca cu statuia a naufragiat, iar statuia a ajuns miraculos in Cambodgia, la Angkor Wat (probabil, de aici si marea macheta din curtea templului), de unde a fost luata de thailandezi. Ajunge intr-un tarziu la Chiang Rai, unde un rege o ascunde intr-o stupa care este lovita de trasnet si redescoperita ani mai tarziu (de aceea, Chiang Rai-ul o considera inca “a lor"). Ulterior, statuia a ajuns in posesia regilor laotieni de la Luang Prabang care preluasera inclusiv nordul Thailandei. Ulterior a ajuns la Vientiane, capitala actuala a Laosului, care a fost ocupata de thailandezi in 1778, si, in final, Buda de Smarald a ajuns la Bangkok.