Hortensia-Papadat Bengescu

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

15.07.2016

Adauga la favorite

1.311 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Familista convinsa, Hortensia Papadat-Bengescu s-a casatorit pe cand avea doar 20 de ani cu un cunoscut magistrat si a avut cinci copii cu acesta. Galateanca a fost educata la pensionul pentru domnisoare „Bolintineanu" din Bucuresti, iar in timpul Primului Razboi Mondial a fost sora de caritate la Crucea Rosie, ingrijind in Gara din Focsani, soldatii bolnavi. STIRI PE ACEEASI TEMA Frumoasa istorie a Galatiului. Iubirea lui Carol I, regele care isi pu... Fiica a generalului Dimitrie Bengescu (era frate al scriitorului dramatic cu acelasi nume) si a profesoarei Zoe, Hortensia-Papadat Bengescu a venit pe lume la 8 decembrie 1876, in comuna Ivesti, judetul Galati. Toti cei care au cunoscut-o o descriau ca fiind o femeie frumoasa, distinsa, de statura inalta, cu parul balai care-i impodobea chipul de femeie, putin obisnuita. Casatorita la varsta de 20 de ani cu magistratul Bengescu - om fara vicii, Hortensia a fost nevoita sa se mute impreuna cu familia ei de nenumarate ori prin tara, fapt care de altfel i-a intarziat debutul in literatura. „Un teanc de scrisori e un suflet" In 1912, galateanca - pe atunci in varsta de 36 de ani, a debutat in presa culturala cu articole in limba franceza, dar a scris si poezii in aceasta limba. Un an mai tarziu, Garabet I Bratianu, fascinat de personalitatea Hortensie Papadat-Bengescu, a decis sa o ajute sa se afirme, insa cel care i-a deschis cu adevarat apetitul pentru scris a fost unchiul ei, care era un fost autor dramatic. In acele vremuri, scriitorii interbelici nu acceptau prea usor faptul ca si o femeie poate avea condei, insa i-au recunoscut Hortensiei talentul in timp ce multe alte doamne incercau sa se impuna in literatura: Anisoara Odeanu, Sarina Cassavan, Coca Farago, Otilia Ghibu etc. „Oamenii ne dau uneori vise, dar viata le spulbera" Despre Hortensia-Papadat Bengescu se spune ca vorbea afectat si ca se strecura discret pe sosea, pe langa parcul public ori in apropierea gradinilor pline cu flori si pomi fructiferi. Pe cand mezina familiei implinea varsta de 7 ani, galateanca s-a dedicat scrisului, bucurandu-se de sprijinul moral al sotului. Cei mai buni ani ai Hortensiei au fost cei in care a scris „Ape adanci" si „Femeia in fata oglinzii". In orice caz, operele sale nu prea au fost pe gustul liceenilor din toate timpurile. Si publicarea prozelor „Sfinxul" si „Romanul Adrianei" au fost un succes pentru cariera literara a galatencei, la fel cum a bucurat-o si statutul de membru fondator al cenaclului „Sburatorul", al carui mentor era la acea vreme Eugen Lovinescu. Liviu Rebreanu nu a pierdut niciodata ocazia de a o aseza pe Hortensia printre marii romancieri ai momentului, astfel ca numele ei a aparut pomenit cu admiratie in numeroase anchete si bilanturi literare. In perioada in care aceasta a locuit in Focsani, scriitoarea interbelica a fost sora de caritate la Crucea Rosie. Numerosi soldati raniti in timpul Primului Razboi Mondial au fost atunci ingrijiti de aceasta. La pensionarea sotului, galateanca s-a mutat cu acesta la Bucuresti, in Cotroceni. Aici, in 1936 a primit Marele Premiu al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1946, Premiul National pentru proza. Hortensia Papadat-Bengescu s-a aratat mereu interesata de detectarea si definirea „trupului sufletesc" si acorda o mare atentie problemelor ereditatii. In ultimii sai ani de viata, scriitoarea s-a imbolnavit grav si, in afara de nuvela autobiografica „Spovedanie", pastrata in manuscris, toate celelalte proiecte literare au ramas neterminate.

Hortensia-Papadat Bengescu

Semnaleaza o problema