La mai bine de un an de la abdicarea Tarului si sfarsitul Imperiului Rus, Nicolae al II-lea era executat sumar, fara proces, impreuna cu familia sa, deoarece bolsevicii doreau disparitia completa a dinastiei.
Dupa ce a fost obligat sa abdice, in februarie 1917, tarul Nicolae al II-lea si familia sa au fost trimisi, la ordinele guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski, in Siberia de Vest, la Tobolsk. In conacul fostului Guvernator, familia imperiala a locuit in conditii decente si a fost tratata cu respect de catre gardieni. Insa la sfarsitul anului, dupa Revolutia Bolsevica, Romanovii au fost mutati la Ekaterinburg, iar conditiile prizonieratului lor s-au inrautatit, pe masura ce noul guvern a inceput sa dezbata posibilitatea judecarii si executarii fostului Imparat.
La Ekaterinburg, familia imperiala a locuit in casa unui fost negustor pe nume Ipatiev. Celor sapte membri ai familiei le-au fost rezervate cinci camere de la etaj, in timp ce restul casei era ocupata de ofiterii si gardienii insarcinati cu supravegherea si paza prizonierilor.
Alaturi de tar se aflau Tarina Alexandra Feodorovna si cei cinci copii ai lor: printul Alexei, in varsta de 13 ani, bolnav de hemofilie; printesele Olga (23 ani) si Tatiana (21 de ani), Maria (19 ani) si Anastasia (17 ani). Familia imperiala era insotita si de cativa servitori de incredere, care venisera cu ei de la Tobolsk. Celor sapte prizonieri le era permis sa petreaca putin timp in gradina casei, dar in restul timpului erau tinuti in camerele lor.
Cu timpul, gardienii, initiali ostili, familiei, s-au apropiat de cei pe care ii pazeau, dar situatia avea sa se complice pe masura evolutiei razboiului dintre Albi si Rosii, si apropierea Armatei Albe de Ekaterinburg. In conditiile in care Armata Alba se apropia de oras, sansele ca familia imperiala sa fie salvata au crescut considerabil. De aceea, guvernul bolsevic i-a substituit pe vechii gardieni cu o echipa de oameni ai CEKA, comandata de un anume Iakov Iurovski.
Bolsevicii doreau sa-l judece pe Tar, dar circumstantele au facut ca regimul sa hotarasca sarirea acestui pas si condamnarea la moarte fara proces.
Pe 16 iulie, legiunile cehoslovace din Armata Alba se apropiau de Ekaterinburg, fara a sti insa ca familia imperiala se afla acolo. Armata Alba urmarea de fapt cucerirea orasului pentru a asigura protectia caii ferate transsiberiene. Circumstantele au facut insa ca bolsevicii sa se panicheze si sa grabeasca executia familiei imperiale.
La inceputul lunii iulie 1918, Comitetul executiv al sovietului regiunii Ural i-a contactat pe liderii bolsevici de la Moscova cu o sugestie privind posibilitatea executarii Tarului. In data de 12 iulie, a sosit raspunsul evaziv de la Centru, potrivit caruia soarta prizonierilor era lasata pe mainile Sovietului local. Iurovski a fost informat de aceasta discutie si a hotarat executarea intregii familii imperiale. Descoperind un put minier abandonat, aflat la cativa kilometri de oras, Iurovski s-a gandit ca ar putea ascunde cadavrele acolo.
In seara de 16 iulie, tarul si fetele lui au facut o scurta plimbare prin gradina, dupa care s-au retras in camerele lor. In acea noapte, imediat dupa miezul noptii, membrii familiei imperiale au fost treziti si li s-a spus sa se imbrace si sa coboare. Iurovski i-a anuntat ca Sovietul decisese mutarea lor, din cauza problemelor din oras, si i-a rugat sa astepte intr-o camera pana la sosirea camionului cu care urmau sa fie transportati. Alaturi de ei au fost adusi si patru din servitori.
„Nicolae Alexandrovici, in virtutea faptului ca rudele dumitale din Europa continua sa atace Rusia sovietica, prezidiul sovietului regiunii Ural te condamna la moarte prin impuscare"
La scurta vreme dupa aceea, Iurovski s-a intors cu ofiterii CEKA inarmati cu revolvere si baionete, si i-a anuntat pe prizoneri ca fusesera condamnati la moarte. Ofiterii au descis focul, ucigandu-i imediat pe Tar, pe sotia sa si pe Olga, Tatiana si Maria, precum si pe trei dintre servitori. Menajera Anna Demidova a fost ucisa cu baioneta, la fel ca tanarul Alexei (pe care Iurovski l-a si impuscat, ca masura de siguranta. Anastasia, ultima ramasa in viata, a fost lovita cu pustile si injunghiata cu baioneta.
Lui Iurovski nu i-a fost usor sa scape de cadavre. Acestea au fost duse la putul abandonat intr-un camion, unde au fost aruncate. Cateva grenade au fost aruncate in put, pentru ca acesta sa se prabuseasca, dar fara succes. Cadavrele au fost ulterior mutate intr-un alt put, sperand ca acolo vor fi ascunse mai bine, nu inainte ca ofiterii sa incerce sa distruga chipurile lor cu acid sulfuric, pentru a impiedica recunoasterea mortilor. Pentru ca si al doilea put s-a dovedit a fi inadecvat, cadavrele au fost in cele din urma ascunse intr-o groapa adanca, pe 19 iulie.
Doua zile mai tarziu, presa bolsevica publica anuntul oficial privind executia. Potrivit anuntului, monarhul fusese executat din ordinul Sovietului local, sub presiunea apropierii fortelor cehoslovace de oras. Relatarile oficiale arunca responsabilitatea deciziei asupra autoritatilor locale, insa Trotki scrie in jurnalul sau ca executia a avut loc la ordinul lui Lenin:
„Urmatoarea vizita la Moscova a avut loc dupa caderea orasului Ekaterinburg. Stand de vorba cu Sverdlov, am intrebat in trecere „A, si unde este Tarul?". „S-a terminat totul", mi-a raspuns. „A fost impuscat". „Si unde e familia lui?" „Si familia a fost impuscata alaturi de el." „Toti?", am intrebat, aparent usor surprins. „Toti", mi-a raspuns Iakov Sverdlvo. „Ce-i cu asta?" Astepta sa-mi vada reactia. Nu am raspuns. „Si cine a luat decizia?", am intrebat. „Am decis aici. Ilici a crezut ca nu trebuia sa le lasam Albilor un simbol in jurul caruia sa se adune, mai ales in circumstantele dificile actuale."
Sase zile mai tarziu, orasul Ekaterinburg era cucerit de Armata Alba, care a trimis imediat ofiteri la Casa Ipatiev, pentru a vedea ce s-a intamplat cu familia imperiala. Camera in care Romanovii au fost executati fusese curatata, dar pe pereti ramasesera urme de sange si de gloante. In anul urmator, Miscarea Alba l-a insarcinat pe Nicolae Sokolov sa investigheze ce se intamplase la Ekaterinburg. Povestea era deja cunoscuta in oras; gardienii ce fusesera capturati au marturisit crima, iar Sokolov a descoperit primul put minier, in care a gasit cateva obiecte ce apartinusera familiei imperiale.
Ramasitele Romanovilor nu au fost insa descoperite decat abia in 1991. Groapa comuna in care se credea ca familia imperiala fusese ingropata alaturi de servitori era cunoscuta inca din anii '80, dar a fost tinuta secreta de catre autoritatile comuniste. In 1991, in urma sapaturilor, au fost descoperite ramasitele a noua persoane. Lipseau insa doua cadavre, apartinand lui Alexei si, cel mai probabil, Anastasiei. Acestea au fost ulterior gasite intr-un alt mormant in apropiere de oras, in vara anului 2007.