Legenda spune ca insula Creta este locul natal al lui Zeus, parintele tuturor zeilor. Mama lui Zeus, Rea, a venit in Creta cu ajutorul lui Gaia si Uranus pentru ca se temea de Cronos, tatal lui Zeus, care obisnuia sa isi inghita copiii pentru ca acestia sa nu ii uzurpe puterea. Zeus s-a nascut intr-o pestera si a fost crescut de nimfe. Dupa o lupta crancena cu Cronos, Zeus a devenit parintele tuturor zeilor.
Intr-o zi Zeus, luand forma unui taur, a rapit-o pe Europa din Phoenicia si a adus-o in Creta. Din uniunea celor doi s-au nascut trei fii: Minos, Radamantis si Sarpedon. Minos, cel mai cunoscut dintre cei trei fii ai lui Zeus, a devenit rege al Cretei si a condus insula din palatul sau din Knossos. Fratele lui Minos, Radamantis, l-a ajutat pe primul sa isi conduca regatul, in timp ce Sarpedon si-a fondat propriul regat in Licia.
Zeul marilor, Poseidon, l-a asigurat pe Minos ca va fi mereu rege peste acele hotare cu conditia sa sacrifice un taur trimis de zeu. In loc sa sacrifice taurul alb trimis de Poseidon, Minos a hotarat sa sacrifice un alt taur. Zeul marilor a dorit sa il pedepseasca pe Minos si a determinat-o pe sotia acestuia sa se indragosteasca de un taur. Din uniunea celor doi s-a nascut Minotaurul, o creatura avand capul unui taur si corpul unui om. Dupa ce s-a consultat cu oracolul din Delphi, Minos i-a poruncit lui Dedal sa construiasca un labirint urias unde sa il poata inchide pe Minotaur. Minotaurul era hranit cu 7 tinere si 7 tineri trimisi anual din Atena, ca tribut pentru uciderea lui Androgeus (unul dintre copiii lui Minos) de catre atenieni.
Tezeu, un erou atenian, s-a revoltat impotriva acestui obicei si a hotarat sa omoare Minotaurul. Tezeu s-a dus in Knossos ca unul dintre cei 7 tineri care urmau sa fie sacrificati si cu ajutorul Ariadnei a intrat in labirint si a omorat monstrul.
Dedal, cel care a construit labirintul, dorind sa fuga de pe insula impreuna cu fiul sau, Icar, si stiind ca regele Minos controla toate rutele de pe mare, a facut doua perechi de aripi, le-a lipit cu ceara si le-a atasat spatelui lui si al fiului. Totusi, in timpul zborului, fiul lui Dedal a zburat prea aproape de soare, aripile i s-au topit, a cazut in mare si s-a inecat. Pentru ca a zburat cu grija, Dedal a reusit sa ajunga in Sicilia. Minos a fost in final ucis de fiica regelui Kokalos, in timp ce era in Sicilia in cautarea lui Dedal, pe care dorea sa il pedepseasca.
Istoria insulei este presarata cu batalii pentru libertate impotriva venetienilor, turcilor si germanilor. Creta este locul unde civilizatia minoica a inflorit si se crede ca minoienii au fost primii care si-au adus contributia la crearea Greciei clasice.
Perioada minoica (2600 I.Hr. – 1100 D.Hr.)
Minoienii au fost prima civilizatie europeana, iar numele lor vine de la Minos, regele mitic al regiunii Knossos (astazi Heraklion). Primele palate au fost construite in Creta in jurul anului 2000 I.Hr., in Knossos, Phaistos, Malia si Zakros, dar au fost distruse de un cutremur in 1700 I.Hr. si reconstruite dupa.
Palatele minoice nu aveau fortificatii sau ziduri, ceea ce demonstreaza ca aceasta civilizatie controla Marea Egee si nu se temea de inamici. Palatele sunt renumite pentru arhitectura lor. Toate au o curte in jurul careia au fost construite camere speciale pentru ceremonii oficiale si ritualuri. Peretii palatelor sunt decorati cu fresce ce reprezinta, uneori in marime naturala, scene din viata de zi cu zi a minoienilor.
Datorita pozitionarii in mijlocul insulei, Knossos controla viata economica si politica. Principalele activitati precum agricultura si olaritul au contribuit la inflorirea economiei insulei. Operele de arta create de locuitorii din Knossos erau exportate in Egipt, Phoenicia si Siria, iar vasele minoiene au fost descoperite peste tot in estul Mediteranei.
Perioadele subminoica, geometrica si arhaica (1100 I.Hr. – 900 I.Hr.)
Dupa caderea civilizatiei minoice, Creta a fost cucerita de catre dorieni, care veneau din Grecia continentala si toate orasele insulei au fost unite sub conducerea Knossos. Ramasite ale oraselor dorice pot fi gasite in Prinia (la 40 km de Heraklion), Lato (15 km de Agios Nikolaos) si Gortun (la 45 km de Heraklion).
Perioadele clasica, elena si romana (900 I.Hr. – 330 AD)
In timpul perioadei clasice, orasele din Grecia continentala au fost in permanenta in conflict, iar insula a inflorit. Creta nu a participat nici in razboiul Persan, nici in cel Peloponesian, din Grecia continentala.
Insula a fost exploatata de piratii din Celicia, care au dominat partea estica a marii Mediterane si au marsat impotriva orasului roman Ostia in secolul al II-lea I.Hr. Romanii au folosit acest lucru ca pretext pentru a se implica in viata politica a Cretei. Dupa expeditia esuata a lui Marc Antoniu in 71 I.Hr., comandantul Cointus Caecilius Metellus a cucerit insula in 67 I.Hr., dupa doi ani de asediu.
In timpul perioadei de pace care a urmat orasele au inflorit, numarul populatiei a crescut si au fost construite cladiri, temple, stadioane si bai romane. Ocupatia romana nu a influentat obiceiurile cretanilor, care si-au pastrat limba si obiceiurile. In aceasta perioada a fost construita prima biserica de pe insula de catre Agios Titus, ucenic al apostolului Paul si patronul insulei Creta.
Perioada bizantina (330 – 1204)
In 330, cand a fost divizat Imperiul Roman, Creta a devenit parte a Imperiului Bizantin, sub conducerea imparatului Teodosiu cel Mare. Gortyna era centrul administrativ si religios al insulei in aceasta perioada. Intre 826 si 960, Creta a fost cucerita de arabi. Ocupatia araba a durat pana in 960, cand, dupa luni de asediu, Nikiforos Fokas a adus Creta inapoi Imperiului Bizantin. Heraklion a devenit noua capitala a Cretei si scaunul arhiepiscopului.
Perioada venetiana (1204 – 1669)
In 1204 Creta a fost vanduta venetienilor. In timpul acestei perioade au fost construite multe cladiri noi in Hreaklion: Palatul Dogilor, bazilica Sf. Marc si Loggia. La caderea Constantinopolului in 1453, multi nobili greci au venit in Creta. Manastirea Sf. Ecaterina a devenit un centru al culturii, teologiei, filozofiei, muzicii si literaturii. Scoala Cretana de Arta a luat nastere, combinand stilul traditional bizantin cu cel renascentist. Scoala Cretana este reprezentata de artisti precum Michail Damaskinos, Klontzas, Ioannis Kornaros si Domenico Theotokopoulos, cunoscut si sub numele de El Greco.
Perioada turca (1669 – 1898)
Turcii au cucerit Chania in 1645, Rethymnon in 1646 si restul insulei cu exceptia orasului Heraklion pana la sfarsitul anului 1648. In 1669 turcii au cucerit intr-un final orasul Heraklion. In aceasta perioada multe biserici cretane au fost transformate in moschei. „Marea Revolta Cretana", care a izbucnit in 1866 si a durat pana in 1868 a dus la distrugerea Manastirii Arkadi si pierderea multor vieti. In 1897, fortele grecesti si voluntarii au ajuns in Creta pentru a elibera insula, cu intentia de a o unifica cu restul Greciei.
Perioada moderna
Marile Puteri (Anglia, Franta si Rusia) au recunoscut autonomia „Statului Creta" sub conducerea Printului George al Greciei. Revolutia Cretana din Therisos in 1913 a dus la unirea Cretei cu Grecia.
In timpul ocupatiei germane din al doilea Razboi Mondial, Cretanii au luptat pentru libertate si dupa patru ani de ocupatie germana, a inceput o perioada de pace pentru cretani. Din acel moment insula a inflorit, datorita agriculturii si in ultimii ani, datorita turismului.