Istoria peninsulei Crimeea acopera peste 2500 de ani, avand numerosi cuceritori si locuitori de-a lungul timpului.
Peninsula a fost aproape continuu impartita, conform geografiei sale, intre campia nordica, deschisa spre stepele pontice, cu o clima aspra continentala, bantuita vara de arsita si seceta, iarna de crivat, si muntii sudici, refugiu usor de aparat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunand de izvoare permanente si de o clima blanda, mediteraneana. Astfel, in nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciti, goti, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tatari din Hanatul Crimeii si cazaci, in timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni si turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare.
In secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros si Vosforos, a fost un timp controlat de rusii kieveni, odata cu stramtoarea Kerci.
Intre secolul al XIII-lea si secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa (Theodosia), Chimmero si Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Venetia (1204-1235) si Genova (1315-1475).
Maria de Mangop, a doua sotie a lui Stefan cel Mare, era o printesa grecoaica din Crimea. In anul 1474 Stefan cel Mare a intervenit in Crimeea cu flota moldoveana si cu o mica oaste.
In lunga perioada otomana care a urmat, singurii crestini din Crimea erau grecii pontici si armenii „cerchezogai", majoritatea locuitorilor fiind tatari, si, in sud, turci.
Crimea la 1938 in componenta URSS-ului
Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obtinut independenta, in realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. In urma Tratatului de la Iasi, semnat la 9 ianuarie 1792, in 1783, Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Imperiului Rus, la noua ani dupa ce aceasta a devenit independenta. Din 1783 incoace, colonizarea peninsulei cu rusi si ucraineni, plecarea turcilor si a unei parti dintre tatari spre Dobrogea (otomana pana in 1878) si Anatolia, apoi, in anii stalinismului, deportarea tatarilor spre Asia centrala si Siberia, au redus treptat populatia musulmana la mai putin de 15% dintre crimeeni. Au fost deasemenea deportati, sau au plecat spre Grecia, marea majoritate a grecilor crimeeni. Armenii „cerchezogai" mai dainuiesc in jurul stravechii lor manastiri a „Sfintei-Cruci de la Surhat" (sau Solhat, azi Starii Krim Ctapbn Kpbm sau Eski Qirim). In populatia slava actuala, rusii reprezinta aproximativ 60%, ucrainenii 25% dar limita este mai mult conventionala, politica si variabila de la un recensamant la altul, deoarece multe familii sunt mixte si bilingve.
Peninsula a facut parte din Imperiul Rus pana in secolul al XX-lea. Dupa Revolutia din Octombrie, prin care s-a instaurat comunismul in Rusia, pe data de 18 octombrie 1921 s-a infiintat Republica Autonoma Sovietica Socialista Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, iar din 1954, printr-o hotarare a lui Nikita Hrusciov, a RSS Ucrainiene in cadrul Uniunii Sovietice.
Dupa ce la 16 iulie 1990, noul parlament ucraineean a adoptat Declaratia Suveranitatii de Stat a Ucrainei, la 20 ianuarie 1991, in Crimeea a avut loc un referendum privind restabilirea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Crimeea ca un subiect separat al Uniunii Sovietice, la care au participat peste 80% din alegatori.
In favoarea restabilirii republicii autonome au votat 93% din alegatori. Noile autoritati ucraineene nu au acordat nici o atentie vointei poporului crimeean si, din 1991, Crimeea a devenit parte a Ucrainei independente, formand o Republica autonoma in cadrul acesteia.
In 2014, ca replica impotriva urmarilor Euromaidanului, a avut loc o interventie armata rusa urmata de un nou referendum care, de aceasta data, a dus la alipirea Crimeii la Federatia Rusa, rezultat nerecunoscut de majoritatea comunitatii internationale.
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Crimeii