Din aceeasi categorie
06:00
|
Sarbatori in Epoca de aur - La multi ani..... 3.754 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Elisabeta a II-a 1.575 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Publicitatea in Epoca de Aur - Afara-i vopsit gardul... 736 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jubileul de diamant al Elisabetei a II-a 1.493 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Telejurnal - Epoca de Aur: Ceausescu si tovarasii 1.427 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
05:36
|
Sarbatori in Epoca de aur - RSR - TVR Romania 4.036 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Epoca Reginei Elisabeta I a Angliei 1.009 vizite - 0 comentarii adaugat de dobre |
||||||||||||||||||
|
Epoca Reginei Elisabeta I a Angliei 928 vizite - 0 comentarii adaugat de dobre |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre Epoca de Aur - Alo, cuplajul? 637 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Castelul de la Balcic si Regina Maria 2.007 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Reginei Elisabeta I a Angliei / Epoca de aur
| Adaugat de dobre | 22.05.2016 |  Adauga
la favorite |
1.495 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIstoricul de arta Dr. James Fox, continua explorarea unei epoci renascentiste pe care crede ca a fost la fel de bogata si la fel de semnificativa in Marea Britanie, asa cum a fost in Italia si Europa. El spune povestea unor pictori, sculptori, poeti, dramaturgi, compozitori, inventatori, mestesugari si oameni de stiinta care au revolutionat modul in care ei au vazut lumea.
Cand Elisabeta a urcat pe tron, Anglia nu avea nicio posesiune peste hotare. In schimb, pentru Spania vastele teritorii cucerite in America de Nord, Centrala si de Sud reprezentau o sursa inepuizabila de bogatii. Fireste, si Anglia dorea sa-si umple vistieriile.
Drept urmare, exploratori ambitiosi si cu spirit de aventura s-au avantat pe intinderea oceanului in cautarea faimei, a averilor fabuloase si a noi drumuri comerciale catre China si Extremul Orient. Sir Francis Drake a fost primul capitan de nava care a calatorit in jurul lumii la carma propriei corabii. In drumul sau de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud si de Nord, jefuia vase spaniole incarcate cu bogatii. Refuzand sa accepte monopolul spaniol asupra Lumii Noi, sir Walter Raleigh a finantat incercarea infiintarii unei colonii pe coasta de est a Americii de Nord.
Teritoriului revendicat aici i-a dat numele „Virginia“, in onoarea Reginei Fecioare a Angliei. Cu toate ca aceste tentative timpurii de colonizare au esuat, ele au trezit interesul Angliei pentru expeditii similare. Odata cu infrangerea „Invincibilei Armade“, Anglia a capatat mai multa incredere in forta ei maritima, iar Elisabeta a sustinut financiar noi calatorii in scop comercial spre Antipozi, spre sud-estul Asiei. Se iveau astfel zorii Imperiului Britanic, care avea sa intemeieze colonii pe tot cuprinsul globului.*
In tara invatamantul lua avant. Noi scoli isi deschideau portile, calauzind pasii tot mai multor tineri spre lumea cartilor. Pasiunea pentru literatura, dar si progresul tehnicii de tiparire au dat nastere unei infloriri culturale nemaiintalnite. Scena elisabetana a fost cea pe care si-au facut aparitia William Shakespeare si alti dramaturgi de exceptie. Publicul avid de spectacol umplea teatrele deschise de curand. Poetii asterneau sonete alese, iar compozitorii creau o muzica cu totul inovatoare. Pictori iscusiti realizau splendide portrete in miniatura ale reginei si ale curtenilor. Traduceri recente ale Bibliei stateau la loc de cinste in biserici si in casele oamenilor. Aceste vremuri bune insa n-au durat o vesnicie.
Epoca de aur isi pierde stralucirea
Ultimii ani ai Elisabetei au fost plini de tumult. Intrucat cei mai de incredere consilieri ai ei murisera, regina le-a acordat privilegii doar catorva nobili, starnind o apriga rivalitate intre curteni. Impotriva ei a survenit chiar o rebeliune, care nu a avut insa sorti de izbanda. Regatul era din nou teatrul conflictelor religioase. Catolicii refuzau sa asiste la ceremoniile oficiate de protestanti si prin urmare erau tot mai persecutati. Pana la incheierea domniei Elisabetei, circa 200 de preoti si laici si-au gasit sfarsitul pe esafod.
Puritanii erau si ei intemnitati si condamnati la moarte. Irlandezii se razvrateau impotriva stapanirii engleze, iar razboiul cu Spania continua. Patru ani la rand, recoltele slabe au facut ca oamenii sa nu mai aiba ce munci, iar vagabondajul a devenit o plaga. Poporul protesta impotriva preturilor ridicate la alimente. Marea popularitate a Elisabetei disparuse. Anglia nu isi mai iubea Regina Fecioara.
Elisabeta, ultimul suveran din dinastia Tudor, si-a pierdut treptat dorinta de a trai si s-a stins din viata in 24 martie 1603. Natiunea era fara grai. Totusi, chiar in seara acelei zile, englezii aprindeau focuri in aer liber si petreceau pe strazi, sarbatorindu-si noul monarh. Aveau in sfarsit un rege, pe Iacob al VI-lea al Scotiei, fiul protestant al Mariei Stuart. Devenit Iacob I al Angliei, el a realizat ceea ce Elisabeta nu a putut realiza: unificarea celor doua regate sub un singur conducator. In scurt timp insa, entuziasmului i-a luat locul dezamagirea. Oamenii se gandeau acum cu nostalgie la vremurile cand domnea „buna regina Bess“.
Cu adevarat o epoca de aur?
Istoricii vremii au ridicat-o in slavi pe Elisabeta. La cativa ani dupa moartea ei, William Camden i-a infatisat domnia drept o epoca de aur a progresului, pe parcursul careia regina a insuflat poporului credinta intr-un destin maret. Opinia lui nu a fost contestata timp de secole. De fapt, prestigiul Elisabetei a crescut si mai mult spre sfarsitul veacului al XIX-lea, cand i s-a atribuit meritul de a fi fondat Imperiul Britanic. Acesta ocupa pe atunci o patrime din suprafata pamantului.
Totusi, istoricii din zilele noastre nu prezinta domnia Elisabetei intr-o lumina atat de favorabila. In lucrarea The Oxford Illustrated History of Britain se afirma: „Reputatia postuma a Elisabetei depaseste cu mult realizarile ei efective. Este evident ca, amagiti de propaganda pe care si-a facut-o, . . . poate pur si simplu de longevitatea ei, de coincidenta domniei sale cu momentul shakespearian si de infrangerea norocoasa a Armadei, cu totii am ajuns s-o veneram, ignorand faptul ca, incet, dar sigur, ea a facut din Anglia o tara de neguvernat“. Haigh, citat anterior, explica de ce unii istorici au elogiat-o: „In 1603, pentru poporul care astepta cu nerabdare un rege din dinastia Stuart, Elisabeta era o batrana care isi pierduse mintile. Prin 1630 insa, dupa ce regii din aceasta dinastie ii dezamagisera pe oameni, ea a devenit etalonul tuturor virtutilor princiare“.
Orice s-ar spune despre Elisabeta, nimeni nu poate nega ca a fost o femeie exceptionala intr-o lume a barbatilor. Inteligenta si hotarata, avea ceea ce am putea numi astazi un remarcabil simt al relatiilor cu publicul. Ajutorul ministrilor ii era nepretuit in acest sens. Ei ii regizau cu mare grija discursurile si aparitiile in public si se asigurau ca vestimentatia ei si portretele ce i se faceau ii preamareau calitatea de suveran si perpetuau mitul epocii de aur.
Cand Elisabeta a urcat pe tron, Anglia nu avea nicio posesiune peste hotare. In schimb, pentru Spania vastele teritorii cucerite in America de Nord, Centrala si de Sud reprezentau o sursa inepuizabila de bogatii. Fireste, si Anglia dorea sa-si umple vistieriile.
Drept urmare, exploratori ambitiosi si cu spirit de aventura s-au avantat pe intinderea oceanului in cautarea faimei, a averilor fabuloase si a noi drumuri comerciale catre China si Extremul Orient. Sir Francis Drake a fost primul capitan de nava care a calatorit in jurul lumii la carma propriei corabii. In drumul sau de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud si de Nord, jefuia vase spaniole incarcate cu bogatii. Refuzand sa accepte monopolul spaniol asupra Lumii Noi, sir Walter Raleigh a finantat incercarea infiintarii unei colonii pe coasta de est a Americii de Nord.
Teritoriului revendicat aici i-a dat numele „Virginia“, in onoarea Reginei Fecioare a Angliei. Cu toate ca aceste tentative timpurii de colonizare au esuat, ele au trezit interesul Angliei pentru expeditii similare. Odata cu infrangerea „Invincibilei Armade“, Anglia a capatat mai multa incredere in forta ei maritima, iar Elisabeta a sustinut financiar noi calatorii in scop comercial spre Antipozi, spre sud-estul Asiei. Se iveau astfel zorii Imperiului Britanic, care avea sa intemeieze colonii pe tot cuprinsul globului.*
In tara invatamantul lua avant. Noi scoli isi deschideau portile, calauzind pasii tot mai multor tineri spre lumea cartilor. Pasiunea pentru literatura, dar si progresul tehnicii de tiparire au dat nastere unei infloriri culturale nemaiintalnite. Scena elisabetana a fost cea pe care si-au facut aparitia William Shakespeare si alti dramaturgi de exceptie. Publicul avid de spectacol umplea teatrele deschise de curand. Poetii asterneau sonete alese, iar compozitorii creau o muzica cu totul inovatoare. Pictori iscusiti realizau splendide portrete in miniatura ale reginei si ale curtenilor. Traduceri recente ale Bibliei stateau la loc de cinste in biserici si in casele oamenilor. Aceste vremuri bune insa n-au durat o vesnicie.
Epoca de aur isi pierde stralucirea
Ultimii ani ai Elisabetei au fost plini de tumult. Intrucat cei mai de incredere consilieri ai ei murisera, regina le-a acordat privilegii doar catorva nobili, starnind o apriga rivalitate intre curteni. Impotriva ei a survenit chiar o rebeliune, care nu a avut insa sorti de izbanda. Regatul era din nou teatrul conflictelor religioase. Catolicii refuzau sa asiste la ceremoniile oficiate de protestanti si prin urmare erau tot mai persecutati. Pana la incheierea domniei Elisabetei, circa 200 de preoti si laici si-au gasit sfarsitul pe esafod.
Puritanii erau si ei intemnitati si condamnati la moarte. Irlandezii se razvrateau impotriva stapanirii engleze, iar razboiul cu Spania continua. Patru ani la rand, recoltele slabe au facut ca oamenii sa nu mai aiba ce munci, iar vagabondajul a devenit o plaga. Poporul protesta impotriva preturilor ridicate la alimente. Marea popularitate a Elisabetei disparuse. Anglia nu isi mai iubea Regina Fecioara.
Elisabeta, ultimul suveran din dinastia Tudor, si-a pierdut treptat dorinta de a trai si s-a stins din viata in 24 martie 1603. Natiunea era fara grai. Totusi, chiar in seara acelei zile, englezii aprindeau focuri in aer liber si petreceau pe strazi, sarbatorindu-si noul monarh. Aveau in sfarsit un rege, pe Iacob al VI-lea al Scotiei, fiul protestant al Mariei Stuart. Devenit Iacob I al Angliei, el a realizat ceea ce Elisabeta nu a putut realiza: unificarea celor doua regate sub un singur conducator. In scurt timp insa, entuziasmului i-a luat locul dezamagirea. Oamenii se gandeau acum cu nostalgie la vremurile cand domnea „buna regina Bess“.
Cu adevarat o epoca de aur?
Istoricii vremii au ridicat-o in slavi pe Elisabeta. La cativa ani dupa moartea ei, William Camden i-a infatisat domnia drept o epoca de aur a progresului, pe parcursul careia regina a insuflat poporului credinta intr-un destin maret. Opinia lui nu a fost contestata timp de secole. De fapt, prestigiul Elisabetei a crescut si mai mult spre sfarsitul veacului al XIX-lea, cand i s-a atribuit meritul de a fi fondat Imperiul Britanic. Acesta ocupa pe atunci o patrime din suprafata pamantului.
Totusi, istoricii din zilele noastre nu prezinta domnia Elisabetei intr-o lumina atat de favorabila. In lucrarea The Oxford Illustrated History of Britain se afirma: „Reputatia postuma a Elisabetei depaseste cu mult realizarile ei efective. Este evident ca, amagiti de propaganda pe care si-a facut-o, . . . poate pur si simplu de longevitatea ei, de coincidenta domniei sale cu momentul shakespearian si de infrangerea norocoasa a Armadei, cu totii am ajuns s-o veneram, ignorand faptul ca, incet, dar sigur, ea a facut din Anglia o tara de neguvernat“. Haigh, citat anterior, explica de ce unii istorici au elogiat-o: „In 1603, pentru poporul care astepta cu nerabdare un rege din dinastia Stuart, Elisabeta era o batrana care isi pierduse mintile. Prin 1630 insa, dupa ce regii din aceasta dinastie ii dezamagisera pe oameni, ea a devenit etalonul tuturor virtutilor princiare“.
Orice s-ar spune despre Elisabeta, nimeni nu poate nega ca a fost o femeie exceptionala intr-o lume a barbatilor. Inteligenta si hotarata, avea ceea ce am putea numi astazi un remarcabil simt al relatiilor cu publicul. Ajutorul ministrilor ii era nepretuit in acest sens. Ei ii regizau cu mare grija discursurile si aparitiile in public si se asigurau ca vestimentatia ei si portretele ce i se faceau ii preamareau calitatea de suveran si perpetuau mitul epocii de aur.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.