Din aceeasi categorie
|
O zi din viata unui dictator: Iosif Stalin 370 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Verdictul Istoriei - Stalin (UK 2013) Documentar 60 min 789 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Bodyguard-ul lui Stalin (Nikolai Vlasik) isi aminteste. 975 vizite - 0 comentarii adaugat de corina |
||||||||||||||||||
|
Stalin a murit otravit ? 1.331 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Wolf Messing - Intrare nestingherita la Stalin 1.406 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
3.Despre boala si moartea lui Mihai Eminescu 2.007 vizite - 0 comentarii adaugat de dali |
||||||||||||||||||
|
Acolitii lui Hitler – Heinrich Himmler 870 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Celalalt razboi al lui Stalin: subtitrat romana 1.406 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lev Davidovici Trotki si "revolutia permanenta" 1.474 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Misterul mortii lui Lenin - O enigma ? 1.278 vizite - 0 comentarii adaugat de oana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Misterul mortii lui Stalin
| Adaugat de oana | 08.05.2016 |  Adauga
la favorite |
1.385 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDespre maladiile de care a suferit Stalin in timpul vietii se dispune de foarte putine informatii, pentru simplul motiv ca exista cutuma nescrisa de a se pastra la toti sefii de state discretie in aceasta privinta. Daca adaugam si conditiile impuse de razboi si situatia politica dupa acesta, tacerea este perfect explicabila si in acelasi timp necesara.
Boala lui Stalin a debutat prin dureri de cap persistente, ameteli, vomismente, greata si vajaieli in urechi. Simptomele s-au agravat, si la examenul medical facut de profesorul Myasnikov, un cardiolog reputat, i s-a diagnosticat un infarct miocardic; tensiunea era mare. I s-au prescris calmante si un regim de viata sever controlat. Al doilea accident, cu efecte care nu le-au depasit pe cele ale primului, s-a succedat la scurt interval. Cel de-al treilea a survenit la 5 luni dupa primul, a lasat urme vizibile, care de altfel au si fost sesizate cu prilejul intalnirii la varf, in iulie 1945.
Alaturi de caderea fizica, Stalin suferea de un complex de inferioritate manifestat prin atitudinea sa fata de diversele domenii ale stiintei, in special ale medicinei. Au loc procesele cunoscute, condamnarea unor personalitati si favorizarea ascensiunii unor impostori: Lepesinskaia, Lisenko, Bogomolet si multi altii. In creierul lui Stalin arterioscleroza progresa sub forma insidioasa ce caracterizeaza boala Alvarez. Au aparut halucinatii, iar vorbirea i s-a ingreunat.
In 1952, caracterele specifice tiranului erau pregnante. Stalin isi ura poporul si se izola de el. Cu prilejul Congresului al XIX-lea, din octombrie, al partidului comunist, si-a facut aparitia de doua ori: la deschidere si la inchidere. Luarea sa de cuvant a durat mai putin de zece minute. La 13 ianuarie 1953, delirul sau de persecutie avea sa devina public cu prilejul procesului intentat medicilor ce-l ingrijeau, sub pretext ca ar fi vrut sa-l suprime. S-a vazut atunci ca doua treimi dintre cei presupusi vinovati erau evrei. Rezulta deci ca nu era altceva decat o forma deghizata de pogrom. Din fericire, mai inainte ca actiunea sa ia o amploare prea mare, un atac cerebral l-a doborat pe Stalin.
In seara de 28 februarie 1953 convocase la cina pe patru dintre fruntasii politici: Hrusciov, Bulganin, Malenkov si Beria. Petrecerea a durat pana tarziu in noapte. A doua zi Stalin nu a mai aparut la Kremlin. Abia in seara de 1 martie s-a dat alarma intr-un cerc restrans. Stalin a fost descoperit zacand fara cunostinta, pe covor, in camera sa. Fiind netransportabil, a fost tratat pe loc.
Despre boala care avea sa-i aduca sfarsitul, primele informatii publice au fost transmise la 4 martie, cand radio Moscova, la ora 6,19, a anuntat ca “Stalin este grav bolnav". La 6,21 acelasi post preciza ca generalissimul fusese atins de o hemoragie cerebrala. La 6,25 Agentia TASS anunta ca “Stalin suferea de tulburari cardiace, ca respira cu dificultate si ca buletinele medicale privind sanatatea sa vor fi difuzate la scurte intervale".
La 6,36 Radio Moscova anunta ca de la 3 martie, orele 23,00 GMT, starea maresalului nu se ameliorase. La 6,38 Agentia TASS comunica: “Pulsul lui Stalin este de 120, iar ritmul respirator de 38 pe minut". La 6,55, un comunicat oficial: “Comitetul Central si Consiliul de Ministri al URSS anunta ca o mare nefericire s-a abatut asupra Partidului si poporului: grava maladie a tovarasului I.V. Stalin". Stirea era urmata de un buletin medical: “In noaptea de 2 martie, tovarasul Stalin, in timp ce se afla in apartamentul sau din Moscova, a suferit o hemoragie cerebrala ce a afectat regiunile vitale ale creierului. Tovarasul Stalin si-a pierdut cunostinta. Bratul si piciorul drept au fost paralizate. Nu mai poate vorbi. Au intervenit grave tulburari cardiace si respiratorii…".
A doua zi, la 6 martie 1953, Radio Moscova difuza la ora 2,07 un nou comunicat care anunta moartea lui I.V. Stalin, survenita in ziua de 5 martie in apartamentul din Kremlin, la ora 21,50 (ora locala). Cum s-au petrecut lucrurile: accidentul vascular s-a produs in seara de 2 martie. Primii sositi la capataiul bolnavului au fost profesor dr. Myasnikov, cardiolog, si dr. Konovalov, neurolog. Acestia au putut ca constate ruperea unei artere in emisfera cerebrala stanga. Hemoragia se raspandise in tot creierul din aceasta parte. Ca urmare, hemiplegia a afectat complet partea dreapta a corpului. Nu mai putea vorbi. Dar ceea ce era si mai grav, aparusera tulburari respiratorii. In plus, un infarct al miocardului a insotit atacul cerebral. Electrocardiograma a confirmat infarctul, mult mai intens ca acelea din 1945.
Au aparut, intre timp, noi semne clinice care demonstrau gravitatea exceptionala a bolii. Pulsul batea puternic. Functiile renale se deteriorasera. Continutul in uree al sangelui crestea. Progresul crizei de uremie se urmarea prin respiratia inegala: ea marca o pauza prelungita, revenea, se accelera, scadea, ceda unei noi apnei, reincepea. Acest ritm este cunosct sub numele de respiratie Cheyne-Stokes si indica o irigare defectuoasa a centrului respirator la nivelul creierului. Putem emite ipoteza ca I.V. Stalin a suferit de hipertensiune arteriala, maladie care, asa cum se intampla mai ales la persoanele in varsta, este insotita de un pronuntat proces de arterioscleroza. O maladie frecventa, care doboara unul din cinci oameni. Doctorii au ignorat ca, de multi ani, la fiecare bataie a inimii sale, adica 120.000 de ori in 24 de ore, bataile datorate excesului de presiune lezeaza peretii arterelor. Ele se fac mai fragile, vulnerabili la infiltrarea unor grasimi din sange in substanta interna a vaselor. Procesul tensional nervos care s-a accentuat pe parcursul anilor din cauza evolutiei politicii internationale in principal, cat si a conditiilor de viata epuizante, au influentat evolutia bolii si in ultima instanta personalitatea sa.
Primele simptome mai serioase ale bolii dateaza din 1945. Noua somitati medicale din URSS au efectuat necropsia corpului lui Stalin. S-a putut constata ca organismul sau fusese fulgerat de un adevarat cataclism organic. S-a decelat cu acest prilej un important focar hemoragic in emisfera stanga a creierului.
Ruptura vaselor distrusese aici zone importante. Ea a provocat perturbari ireversibile ale respiratiei si circulatiei. In afara hemoragiei cerebrale, medicii au mai observat o dilatatie mare a cordului, in dreptul ventriculului stang. Hemoragii intinse se raspandisera in muschiul cardiac, mucoasa stomacului si intestine. Cea mai mare parte a arterelor, rigide, prezentau infiltratii cu grasimi in peretele intern al acestora.
Boala lui Stalin a debutat prin dureri de cap persistente, ameteli, vomismente, greata si vajaieli in urechi. Simptomele s-au agravat, si la examenul medical facut de profesorul Myasnikov, un cardiolog reputat, i s-a diagnosticat un infarct miocardic; tensiunea era mare. I s-au prescris calmante si un regim de viata sever controlat. Al doilea accident, cu efecte care nu le-au depasit pe cele ale primului, s-a succedat la scurt interval. Cel de-al treilea a survenit la 5 luni dupa primul, a lasat urme vizibile, care de altfel au si fost sesizate cu prilejul intalnirii la varf, in iulie 1945.
Alaturi de caderea fizica, Stalin suferea de un complex de inferioritate manifestat prin atitudinea sa fata de diversele domenii ale stiintei, in special ale medicinei. Au loc procesele cunoscute, condamnarea unor personalitati si favorizarea ascensiunii unor impostori: Lepesinskaia, Lisenko, Bogomolet si multi altii. In creierul lui Stalin arterioscleroza progresa sub forma insidioasa ce caracterizeaza boala Alvarez. Au aparut halucinatii, iar vorbirea i s-a ingreunat.
In 1952, caracterele specifice tiranului erau pregnante. Stalin isi ura poporul si se izola de el. Cu prilejul Congresului al XIX-lea, din octombrie, al partidului comunist, si-a facut aparitia de doua ori: la deschidere si la inchidere. Luarea sa de cuvant a durat mai putin de zece minute. La 13 ianuarie 1953, delirul sau de persecutie avea sa devina public cu prilejul procesului intentat medicilor ce-l ingrijeau, sub pretext ca ar fi vrut sa-l suprime. S-a vazut atunci ca doua treimi dintre cei presupusi vinovati erau evrei. Rezulta deci ca nu era altceva decat o forma deghizata de pogrom. Din fericire, mai inainte ca actiunea sa ia o amploare prea mare, un atac cerebral l-a doborat pe Stalin.
In seara de 28 februarie 1953 convocase la cina pe patru dintre fruntasii politici: Hrusciov, Bulganin, Malenkov si Beria. Petrecerea a durat pana tarziu in noapte. A doua zi Stalin nu a mai aparut la Kremlin. Abia in seara de 1 martie s-a dat alarma intr-un cerc restrans. Stalin a fost descoperit zacand fara cunostinta, pe covor, in camera sa. Fiind netransportabil, a fost tratat pe loc.
Despre boala care avea sa-i aduca sfarsitul, primele informatii publice au fost transmise la 4 martie, cand radio Moscova, la ora 6,19, a anuntat ca “Stalin este grav bolnav". La 6,21 acelasi post preciza ca generalissimul fusese atins de o hemoragie cerebrala. La 6,25 Agentia TASS anunta ca “Stalin suferea de tulburari cardiace, ca respira cu dificultate si ca buletinele medicale privind sanatatea sa vor fi difuzate la scurte intervale".
La 6,36 Radio Moscova anunta ca de la 3 martie, orele 23,00 GMT, starea maresalului nu se ameliorase. La 6,38 Agentia TASS comunica: “Pulsul lui Stalin este de 120, iar ritmul respirator de 38 pe minut". La 6,55, un comunicat oficial: “Comitetul Central si Consiliul de Ministri al URSS anunta ca o mare nefericire s-a abatut asupra Partidului si poporului: grava maladie a tovarasului I.V. Stalin". Stirea era urmata de un buletin medical: “In noaptea de 2 martie, tovarasul Stalin, in timp ce se afla in apartamentul sau din Moscova, a suferit o hemoragie cerebrala ce a afectat regiunile vitale ale creierului. Tovarasul Stalin si-a pierdut cunostinta. Bratul si piciorul drept au fost paralizate. Nu mai poate vorbi. Au intervenit grave tulburari cardiace si respiratorii…".
A doua zi, la 6 martie 1953, Radio Moscova difuza la ora 2,07 un nou comunicat care anunta moartea lui I.V. Stalin, survenita in ziua de 5 martie in apartamentul din Kremlin, la ora 21,50 (ora locala). Cum s-au petrecut lucrurile: accidentul vascular s-a produs in seara de 2 martie. Primii sositi la capataiul bolnavului au fost profesor dr. Myasnikov, cardiolog, si dr. Konovalov, neurolog. Acestia au putut ca constate ruperea unei artere in emisfera cerebrala stanga. Hemoragia se raspandise in tot creierul din aceasta parte. Ca urmare, hemiplegia a afectat complet partea dreapta a corpului. Nu mai putea vorbi. Dar ceea ce era si mai grav, aparusera tulburari respiratorii. In plus, un infarct al miocardului a insotit atacul cerebral. Electrocardiograma a confirmat infarctul, mult mai intens ca acelea din 1945.
Au aparut, intre timp, noi semne clinice care demonstrau gravitatea exceptionala a bolii. Pulsul batea puternic. Functiile renale se deteriorasera. Continutul in uree al sangelui crestea. Progresul crizei de uremie se urmarea prin respiratia inegala: ea marca o pauza prelungita, revenea, se accelera, scadea, ceda unei noi apnei, reincepea. Acest ritm este cunosct sub numele de respiratie Cheyne-Stokes si indica o irigare defectuoasa a centrului respirator la nivelul creierului. Putem emite ipoteza ca I.V. Stalin a suferit de hipertensiune arteriala, maladie care, asa cum se intampla mai ales la persoanele in varsta, este insotita de un pronuntat proces de arterioscleroza. O maladie frecventa, care doboara unul din cinci oameni. Doctorii au ignorat ca, de multi ani, la fiecare bataie a inimii sale, adica 120.000 de ori in 24 de ore, bataile datorate excesului de presiune lezeaza peretii arterelor. Ele se fac mai fragile, vulnerabili la infiltrarea unor grasimi din sange in substanta interna a vaselor. Procesul tensional nervos care s-a accentuat pe parcursul anilor din cauza evolutiei politicii internationale in principal, cat si a conditiilor de viata epuizante, au influentat evolutia bolii si in ultima instanta personalitatea sa.
Primele simptome mai serioase ale bolii dateaza din 1945. Noua somitati medicale din URSS au efectuat necropsia corpului lui Stalin. S-a putut constata ca organismul sau fusese fulgerat de un adevarat cataclism organic. S-a decelat cu acest prilej un important focar hemoragic in emisfera stanga a creierului.
Ruptura vaselor distrusese aici zone importante. Ea a provocat perturbari ireversibile ale respiratiei si circulatiei. In afara hemoragiei cerebrale, medicii au mai observat o dilatatie mare a cordului, in dreptul ventriculului stang. Hemoragii intinse se raspandisera in muschiul cardiac, mucoasa stomacului si intestine. Cea mai mare parte a arterelor, rigide, prezentau infiltratii cu grasimi in peretele intern al acestora.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.