Simptomul principal este durerea, care poate avea doua componente, respectiv durerea din colica renala, o durere extrem de importanta, care debuteaza brusc, de obicei dupa o perioada de activitate fizica.
Potrivit specialistului in urologie, substratul acestei dureri il reprezinta obstructia caii urinare cu cresterea consecutiva a presiunii in calea urinara supraadiacenta. Durerea, in mod caracteristic, debuteaza in zona lombara si iradiaza anterior, pe peretele abdominal anterior pana in regiunea inghinala si in organele genitale externe la barbati si la nivelul vulvei la femeie. Aceasta durere poate fi insotita de multe ori de fenomene colaterale, cum ar fi greata si varsaturile. Totodata, caracteristic pentru colica renala este faptul ca nu exista pozitie antalgica, adica pacientul nu reuseste, indiferent de pozitia pe care o adopta, sa isi calmeze durerile. De altfel, o alta componenta a durerii este determinata de calculii de dimensiuni mari, care nu au cum sa se angajeze la nivelul ureterului si care, foarte rar, pot sa determine obstructia completa a caii urinare. Mai exact este vorba de calculi cu dimensiuni de peste 1-2 cm. Un alt simptom care insoteste colica renala este hematuria, adica urinarea cu sange.
Aceasta “apare dupa efort si este cauzata de migrarea calculilor si leziunilor pe care calculii le produc la nivelul caii urinare. Alte manifestari ce pot aparea sunt cele infectioase, febra, frisoane.
Diagnosticul exact se pune imagistic, cea mai accesibila investigatie fiind examenul ecografic. Acesta poate evidentia calculul in diferite situatii in care se gaseste la nivelul rinichiului, in bazinet sau in calice. Tot acest tip de examen poate evidentia efectul produs de un calcul ureteral si anume dilatatia caii urinare superioare. Mai departe, examenul ecografic trebuie completat si de alte investigatii, cum ar fi cele radiologice. In momentul in care simptomatologia se calmeaza se mai poate efctua si un examen urografic sau un examen computer tomograf.
Pe langa toate acestea, “este foarte important sa efectuam un bilant biomoral al pacientului, analize de sange, analize care arata functia renala. Urea, creatinina, sumarul de urina si urocultura sunt extrem de importante. Totodata se pot efectua si analize specific, in functie de cristalele pe care le descoperim in sumarul de urina sau de alte modificari sugerate de celelalte investigatii.",
In ceea ce priveste tratamentul, acesta variaza in functie de marimea calculilor renali. In cazul microcristalelor este de ajuns sa existe una port lichidian adecvat pentru ca acestea sa fie eliminate. Pentru calculii manifesti insa este foarte important sa se deblocheze calea urinara, in cazul in care pacientul se prezinta la medic in colica renala.
“Acest lucru se poate efectua prin tratament medicamentos, antialgic si antiinflamator, si printr-o dieta corespunzatoare. In cazul in care pacientii sunt diagnosticati cu calculi de dimensiuni importante, de peste 1 cm, exista metode de tratament care permit fragmentarea calculilor sau indepartarea lor in cadrul unei interventii chirurgicale. Operatiile deschise clasice nu se mai efectueaza decat in cazuri extrem de rare pentru afectiunea litiazica. Exista metode minim invazive sau chiar neinvazive care permit tratarea unor astfel de pacienti cu litiaza urinara. Si aici ma refer la terapia cu unde de soc, care este o metoda neinvaziva, pacientul nu este operat si nu se practica niciun fel de incizie. Exista o sursa externa de unde de soc care sunt concentrate in calcul si care determina fragmentarea acestuia. 90% dintre pacienti pot fi tratati prin aceasta metoda. Nu se recomanda insa sa se abordeze prin aceasta metoda calculi mai mari de 2 cm sau calculi multipli. De asemenea