Istoria ciocolatei
Istoria ciocolatei incepe cu doua mii de ani in urma, cand cultura arborelui de cacao era practicata in America de Sud.
Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Noua. Aduse in Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atentie, deoarece nimeni nu stia la ce folosesc.
In 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit ca Montezuma, conducatorul aztecilor, obisnuia sa bea o bautura preparata din seminte de cacao, numita "chocolatl". Montezuma obisnuia sa bea aproape cincizeci de cani pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez aceasta bautura regala, pe care acesta a gasit-o cam amara pentru gustul sau.
Spaniolii au adaugat trestie de zahar si i-au imbogatit aroma cu ajutorul vaniliei si scortisoarei. In plus, au descoperit ca bautura este mai gustoasa servita fierbinte.
Locuitorii Spaniei au inceput, treptat, sa aprecieze miraculosul preparat, servit cu precadere de aristocratie. Ei nu au dezvaluit Europei secretul acestei bauturi timp de un secol. Calugarii spanioli au fost cei care au facut public modul de preparare a acestei bauturi ce a fost rapid apreciata la Curtea Regala din Franta si apoi din Marea Britanie.
Locul privilegiat al ciocolatei in civilizatiile moderne se datoreaza aromei sale inimitabile, dar si unei aure magice transmise de-a lungul timpului. Intr-adevar, cacohuaquatl in limba incasa inseamna "cadoul gradinarului paradisului catre primii oameni", adica a zeului Quetzalcoatl.
Fructele de cacao serveau ca moneda de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea bauturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru inlaturarea oboselii si cu gust foarte placut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri in 12 ani, infloreste in tot cursul anului, avand aproape 100.000 flori in buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.
In secolul XIX s-au produs doua transformari importante in istoria ciocolatei. In 1847, o companie engleza a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai tarziu, suedezul Daniel Peter s-a gandit sa adauge un ingredient nou: laptele.
La scurt timp, o noua inventie a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scazuta decat cea a corpului uman. Asadar, ciocolata se topeste in gura si la figurat, dar si la propriu. Ciocolata neagra se topeste la 34 - 35 grade Celsius, in timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatura mai scazuta cu cateva grade. In prezent, ciocolata cu lapte este cel mai cautat sortiment, ciocolata neagra fiind apreciata doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.