Opiul este o substanta toxica cu proprietati narcotice extrasa din capsulele unor specii de mac
Theophrasus mentioneaza in scrierile sale cate ceva despre opiu. Informatii despre opiu mai apar in documentele chinezesti, in perioada dinastiei Tang (anii 600–700). In Grecia Antica si in Imperiul Roman se folosea ca analgezic, pentru diverse afectiuni. Paracelsus este cel care l-a introdus in Europa.
Opiul se obtine numai pe cale manuala. Recoltarea are loc la circa 12 zile de la caderea petalelor florilor, atunci cand capsulele ajung la dimensiunea maxima; ea se face prin intermediul scarificarii (capsulele de mac sunt incizate cu niste lame speciale numai pana la jumatatea capsulei), operatie desfasurata numai pe timp frumos. Datorita inciziilor, latexul din capsulele de mac, alb la inceput se brunifica si se coaguleaza. Astfel coagulat, se racleaza cu ajutorul unui razuitor din lemn sau din metal. Latexul rezultat se usuca la soare cu atentie pana cand capata consistenta unei paste foarte dense si este brunifiact complet. Este strans in bucati de dimensiuni variabile si presat in forme variabile. Contine circa 10–12% alcaloizi, 10–15 % apa, acizi organici, rezine etc.
Prin incalzirea opiului baza la temperaturi scazute se obtine o solutie de culoare maronie care supusa filtrarii pentru indepartarea reziduurilor vegetale si apoi evaporarii are loc formarea unei pudre care reprezinta forma „opiului de fumat", cu un continut mult mai mare de morfina fata de latex.
Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfina, aflat de regula in raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprima opiului o actiune analgezica; pe langa aceasta actiune analgezica mai are si actiune antispastica (datorata papaverinei), antitusiva (datorata codeinei), dar si actiune narcotica.