Parcul National Plitvice din Croatia a fost declarat parc national inca din anul 1949 (Nacionalni park Plitvicka jezera), reprezentand cea mai veche rezervatie naturala din sud-estul Europei, vizitata anual de aproape 1 milion turisti.
In anul 1979 parcul Plitvice a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO. Reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, unite intre ele de raul Plitvice, si prin zeci de cascade spectaculoase. Padurile dese de pin care flancheaza sistemul carstic adapostesc ursi, lupi si diferite specii de pasari. Cel mai mare lac este lacul Kozjak (navigabil). Cele 16 lacuri sunt: Proscansko jezero, Ciginovac, Okrugljak, Batinovac, Veliko jezero, Malo jezero, Vir, Galovac, Milinovo jezero, Gradinsko jezero, Buk, Kozjak, Milanovac, Gavanovac, Kaluderovac, Novakovica brod. Printre cele mai mari cascade se numara urmatoarele: Veliki slap (Marea Cascada), Galovacki buk (Cascada Galovac).
Parcul reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, care au drept numitor comun raul Plitvice. Acestea se impart in doua parti, in functie de pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de Lacurile de sus si Lacurile de jos. Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil. Aici traiesc fericiti si linistiti mai multe specii de pesti, in special pastravi.
Parcul National Plitvice este puternic impadurit, in principal cu fag, molid, brad si dispune de un amestec de vegetatie alpina si mediteraneana. Are o varietate larga de plante, datorita gamei largi a microclimatului, diferite soluri si diferite niveluri de altitudine. Zona este, de asemenea, casa pentru o varietate extrem de larga de specii de animale si pasari. Animale rare, cum ar fi ursul brun european, lupul, vulturul, bufnita, rasul, pisica salbatica, cocosul de munte, pot fi gasite aici, impreuna cu multe specii mai comune. Cel putin 126 specii de pasari sunt intalnite aici.
Zona este “condimentata" cu zeci de cascade spectaculoase, unele de formatie recenta. Accesul catre ele este facilitat de mici podete din lemn, a caror arhitectura simpla se integreaza peisajului aparent salbatic. Raul Plitvice are o lungime de 4 kilometri si este parte integrata a rezervatiei, apele sale dand nastere celei mai mari cascade din zona, care are o inaltime de 76 metri.
Oamenii au locuit in zona lacurilor Plitvice de mii de ani. Acesta a fost locuit de catre iliri, traci, celti, Japods, romani, avari, slavi, si turci. In 1527, nobilimea croata a parlamentului de la Cetin l-au ales ca monarh pe habsburgul Ferdinand, arhiducele de Austria ca nou rege al Croatiei, in speranta ca vor lupta impotriva atacurilor otomanilor. In 1528 a cazut in mainile otomanilor, dupa care a fost recucerita de catre Imperiul Habsburgic dupa 150 de ani.
Putini sunt cei care stiu ca Parcul National Plitvice este locul in care s-a dat startul Razboiului Croat pentru Independenta printr-o confruntare armata intre politia sarba si cea croata. Era martie 1991 si croatii au pierdut. Doua zile mai tarziu, chiar de Paste, sarbii au fost alungati cu pretul a doua vieti, una din fiecare tabara. A ramas terenul minat si denumirea de “Pastele sangeros de la Plitvice".
La mai bine de 18 ani, autoritatile au reusit sa scape de o mare parte din bombe si sa redea parcul turistilor, insa acea confruntare va ramane in mintea croatilor pentru multa vreme, fiind simbolul luptei lor pentru libertate. Cei peste un milion de turisti care viziteaza anual parcul au un singur indiciu al trecutului – monumentul construit in memoria celui care si-a pierdut aici viata in 1991.
Lacurile Plitvice sunt astazi unul dintre cele mai mari atractii turistice din Croatia. In anul 2000, parcul national a fost extins cu inca 102 km patrati.
Rasul, barza neagra, si bufnita Ural locuiesc impreuna intr-o lume fermecata de cascade furtunoase, lacuri cascada, si caverne subterane. Nu cu mult timp in urma, omenirea a distrus aproape acest teren cu razboiul. Dar natura a gasit o modalitate ingenioasa de a intineri acest pamant, aproape ca prin minune