Cel mai vechi obiect de imbracaminte dateaza, potrivit Bibliei, de pe vremea lui Adam si a Evei si a constat, pare‑se, intr‑o acoperitoare a sexului din fibre vegetale. De atunci, oamenii au continuat sa poarte chilotii ca pe un obiect normal de imbracaminte. De‑a lungul istoriei, acestia au cunoscut diverse forme. Gladiatorii, de pilda, au fost printre primii purtatori ai chilotilor tanga.
Celebra piesa de lenjerie intima purta pe atunci numele de subligaculum si era constituita dintr‑o fasie din lana alba care acoperea partea de jos a corpului si era petrecuta, in fata si in spate, pe sub centura. Atletii si actorii greci, ca si romanii, de altfel, purtau chiloti (perizoma) pentru a nu‑si expune organele genitale, considerate, ca si in vremurile adamice, rusinoase. Totusi, in timpul celei de‑a 15‑a olimpiade (720‑716 i.Hr.) apare conceptul de nuditate eroica. Sportivii se puteau intrece fara a avea soldurile acoperite, ei renuntand astfel la perizoma. Schimbarea a fost atat de radicala incat a fost consemnata de istorici.
Toga nobililor romani ascundea acelasi obiect de lenjerie. Femeile romane purtau sub robe un fel de chiloti in forma triunghiulara, cu partea din spate ceva mai lata si fixata de o centura. Obiectul de lenjerie era prins cu ace de siguranta sau fibule.
Din punct de vedere istoric, forme primitive de perizoma erau folosite de multe populatii antice. Catre mijlocul secolului VI i.Hr., etruscii sunt reprezentati, de obicei, cu pantaloni scurti sau chiloti variind in lungime,de la foarte scurti pana la genunchi. Camasa falusului se numea schenti la egipteni si era confectionata din bumbac. A sclavilor era mai simpla, in timp ce ale judecatorilor, preotilor si faraonilor erau mai rafinate si mai impodobite.
Cuvantul chiloti (culottes) are origini frantuzesti. Din Evul Mediu si Renastere pana la inceputurile secolului XIX, aristocratii francezi purtau chiloti, adica un fel de ciorapi‑pantalon stransi pe picior, a caror lungime varia, de la genunchi pana la glezne. In timpul Revolutiei Franceze, revolutionarii erau cunoscuti ca „fara chiloti“ (sans‑culottes), cunoscuta fiind preferinta lor pentru pantaloni.
In Tarile Romane, pantalonii scurti pana la genunchi se numeau cioareci si, deseori, erau impodobiti cu gaitane. Erau confectionati din panura alba si groasa de dimie.
Toga nobililor romani ascundea acelasi obiect de lenjerie. Femeile romane purtau sub robe un fel de chiloti in forma triunghiulara, cu partea din spate ceva mai lata si fixata de o centura. Obiectul de lenjerie era prins cu ace de siguranta sau fibule.
Din punct de vedere istoric, forme primitive de perizoma erau folosite de multe populatii antice. Catre mijlocul secolului VI i.Hr., etruscii sunt reprezentati, de obicei, cu pantaloni scurti sau chiloti variind in lungime,de la foarte scurti pana la genunchi. Camasa falusului se numea schenti la egipteni si era confectionata din bumbac. A sclavilor era mai simpla, in timp ce ale judecatorilor, preotilor si faraonilor erau mai rafinate si mai impodobite.
Cuvantul chiloti (culottes) are origini frantuzesti. Din Evul Mediu si Renastere pana la inceputurile secolului XIX, aristocratii francezi purtau chiloti, adica un fel de ciorapi‑pantalon stransi pe picior, a caror lungime varia, de la genunchi pana la glezne. In timpul Revolutiei Franceze, revolutionarii erau cunoscuti ca „fara chiloti“ (sans‑culottes), cunoscuta fiind preferinta lor pentru pantaloni.
In Tarile Romane, pantalonii scurti pana la genunchi se numeau cioareci si, deseori, erau impodobiti cu gaitane. Erau confectionati din panura alba si groasa de dimie.